Original subtitles

TOM: VIAȚA LA ZECE ANI

MAMA SEXY A LUI NELSON

Mersi pentru plimbare, Shanelle.

Distracție plăcută la școală, scumpete. Să fii cuminte!

Bine. O să încerc. Ciao! Care-i faza, gagii?

Ne vedem mai târziu!

Tu trebuie să fii noua mamă a lui Nelson.

- Așa-i. Bună! - Sunt profesorul de sport.

De aia este corpul meu așa de bine lucrat și de musculos.

Chiar ești bine lucrat.

- Îmi plac pantalonii tăi. - I-am cumpărat la reducere.

Eu sunt Brad. Știu că par mai tânăr, dar sunt tatăl Dakotei.

- Ești foarte simpatic. - Da. Am grijă de mine.

Pot să vă pun o întrebare?

- Da. - Desigur.

Apar la o emisiune matinală.

Fiți sinceri, aș fi prea vulgară dacă aș apărea îmbrăcată așa?

- Arăți minunat! - Da. Ești perfectă.

Nu credeți că sânii mi se văd prea tare?

- Nu. - În niciun caz!

Mulțumesc frumos.

- E drăguț din partea voastră că... - Bună, drăguță!

Sunt șoferul autobuzului.

Am înțeles că ești femeie căsătorită,

dar cine știe ce poate să-nsemne asta în zilele noastre...

Mută naibii autobuzul!

Brad, ce naiba faci? Orele au început acum zece minute.

Habar n-am cine-i femeia aia.

"Revin în 10 minute."

- Unde-i mister? - Cred că s-a întâmplat ceva grav.

- O să declanșez alarma de incendiu. - Bravo! Așa te vreau!

Salutare, copii! Sunt directorul vostru.

Nu e niciun incendiu!

Dar vreau ca toți profesorii de sex masculin să meargă la clasa lor.

Repet. Profesorii de sex masculin să meargă la clasa lor.

Tom, te rog să vii imediat la mine.

Salut, dle director. Ce se-ntâmplă? E haos total în școală.

- Te rog să închizi ușa. - Bine. Ce s-a întâmplat?

Mă aflu într-un impas. E vorba de mama sexy a lui Nelson.

Scuze. Ai zis cumva "mama sexy a lui Nelson"?

- Da. - Asta-i problema?

Problema e că este prea sexy.

De fiecare dată când apare, întreaga școală se blochează.

Nu știu ce treabă are asta cu mine.

- Am o propunere. - Ascult.

Nu pot spune nimic. Înțelegi situația, nu-i așa?

- Sunt directorul școlii. - Desigur.

Tu și Nelson sunteți foarte apropiați.

- Speram să-i poți da de înțeles. - Ce să-i dau de înțeles?

Roagă-l frumos pe Nelson

să-i spună s-o lase mai ușor cu decolteul

când trece pe la școală.

Va trebui să-mi explici ce-i ăla decolteu.

- Vai de mine! Sunt sâni. - Sâni! Fii serios!

- N-am de gând să mă bag în așa ceva. - Ești deja băgat în situația asta.

- Vorbim de un minut despre asta. - Doar am pălăvrăgit.

Tom, o să fiu sincer cu tine.

Subiectul ăsta mi-a cauzat diaree. Vezi cum poți rezolva problema.

Bine. O să văd ce pot face.

Nu spune nimănui că te-am pus să faci asta.

- Jură pe degețel! - Să jur pe degețel?

Da. Fă-o!

N-are valoare de contract, nu-i așa?

- Ba da. - Și dacă încalc promisiunea?

- Ajungi la închisoare. - Nu pare corect.

Tom, nu ești bun la jocuri video.

- Așa-i. - Ai degetele lente.

Am degetele lente, ochii lenți...

- Încă nu știi cum funcționează jocul? - Nu-i pe gustul meu.

Vreau să discut cu tine despre un alt subiect.

Tom, avem zece ani. Nu stăm la discuții.

Este vorba despre noua ta mamă. Speram să...

Cum să formulez?

Știi ce sunt sânii, nu-i așa?

- Sâni? - N-am zis-o cum trebuie.

Care-i cuvântul potrivit? Decolteu?

- E un oraș din Ohio? - Situația asta-i stânjenitoare.

- Stai puțin! Mamă! Tată! Veniți aici! - Nu!

Asta-i o discuție între băieți.

- Bună! - Salutare!

Tu ești acel Tom despre care am tot auzit?

Eu sunt acel Tom. Scuze de deranj.

- Uită ce am zis. - Nu. Vorbește, Tom!

Dă frâu liber gândurilor! În casa asta nu există secrete.

Dacă insistați. Am o curiozitate. Asta-i părerea unui puști.

Spune!

Când te afli în incinta școlii...

E posibil să limitezi cât de mult îți arăți balcoanele?

- Balcoane? - Poftim?

Ai zis să nu-mi mai arăt balcoanele?

Simt că am zis ceva greșit.

Tom, ce te-a apucat, băiete?

Cum li se spune? Silicoane, pepeni?

Trebuie să încetezi!

- Mamele? - Mamele?

Nelson, ești prieten cu țăcănitul ăsta?

De obicei, se comportă normal.

Nu obișnuiesc să vorbesc despre așa ceva.

Nici n-ar trebui! Ar trebui să te porți ca unul de zece ani.

O să-ți sun imediat mama.

- N-o suna pe mama. - Nu, nu! Rezolv eu problema.

O să dezbat subiectul ăsta la emisiune.

- Mama ta are o emisiune? - Nu știai de emisiune?

Bună dimineața! Bun-venit la "Talkin' Jersey",

unde abordăm subiectele importante într-o manieră îndrăzneață.

Numele meu este Ben.

Nu mai ai nimic de adăugat, Ben?

Îmi place să mă prezint la începutul emisiunii.

Vreau să discut despre un eveniment supărător.

Băiatul ăsta a venit la mine acasă și mi-a zis să-mi "acopăr balcoanele".

Ce se-ntâmplă? Copiii sunt îngrozitori.

- Poți să vii mai aproape cu camera B? - Da. Camera B să vină mai aproape.

Fetelor, e important să vă simțiți bine în propria piele.

- Indiferent... - Sunt de acord.

Indiferent de conformația voastră,

ar trebui să vă fiți curajoase și puternice.

Curajoase și puternice. Este foarte important.

Ben. Dacă există un Tom în viața voastră, spuneți-i să tacă.

Să-și țină gura.

Ben... Sunteți frumoase așa cum sunteți.

Spuneți-i că Ben v-a dat sfatul ăsta.

Nu spuneți nimic de Ben.

Nu schimbați postul. După pauză vom face clătite cu afine. Un deliciu!

- Ben, chiar nu te pricepi la asta. - Știu. Nu știu de ce m-au angajat.

Sunt plictisitor, se vede că am emoții și nu știu să tachinez lumea.

Ați gustat bastonașele din dovlecel?

- Sunt delicioase. - Stai puțin!

Nu-ți poți mânca bastonașele de dovlecel aici.

Despre ce vorbești? Ăsta-i locul meu.

Îmi pare rău că-ți dau vestea asta, frățioare.

- Ești pe lista neagră. - Poftim?

Mama a pomenit de balcoane la emisiunea ei.

Nu! Se uită careva la emisiunea aia?

N-ai urmărit emisiunea nici după ce ți-am zis de ea?

N-am urmărit-o. Am multe de făcut dimineața.

Fac baie, fac genuflexiuni, beau lapte și plec la școală.

- Îmi pare rău să aud asta, amice. - Situația asta-i supărătoare.

Nu mai putem lua prânzul împreună?

Nu putem face nimic împreună.

Apropo de asta, vrei să te îndepărtezi de masă?

Nu-mi place cum se uită lumea la noi.

Nelson, mă abandonezi? După toți anii ăștia?

Tom, suntem prieteni de la nouă ani. Nu exagera trecutul.

Bună! Pot să mă așez aici?

- Cu tot respectul, o să te refuzăm. - Mi se pare corect.

Ascultați-mă! Sunt în căutarea unei noi mese.

Nu se poate acum. Scuze, toată masa e ocupată.

- Toată? Nu pot sta pe jumătatea aia? - Nu. Acolo mănâncă altcineva.

- Trebuie să vină cineva. E ocupat. - Nu vreți să discutăm mai întâi?

Pa!

- Cumva... - În niciun caz!

Bine.

- Ce faci? Mănâncă cu gura închisă! - Nu-mi spune ce să fac, bine?

- Salut, Randy! - Salut!

Salut, amice! Nu reușesc să găsesc o masă la care să pot mânca.

Nu sunt mulți doritori.

Mă întrebam, dacă nu-i prea mare deranjul,

dacă m-aș putea alătura vouă.

Tom, nu trebuie să te milogești. Acceptăm pe oricine.

Suntem Statuia Libertății a meselor de prânz.

Dați-ni-i pe cei penibili, pe proști și pe tâmpiți.

- E minunat! Mulțumesc. - Ia loc!

Și omul de serviciu mănâncă aici.

Tom, asta-i America. Din câte știu, oamenii de serviciu pot sta oriunde vor.

- Nu mă îndoiam de asta. - Aici stau eu!

Am fost surprins să te văd aici.

Ascultă, Tom! Simt că soarta ne-a adus împreună. Știi ce zic?

Ai început să flecărești? Ce se-ntâmplă?

Am auzit ce ai pățit.

- Sunt pe lista neagră. - Știu cum e.

- Și eu am fost pe lista neagră. - De ce?

Înainte să lucrez aici, am fost director executiv la Outback Steakhouse.

- Pe bune? Nu cred. - El e Bob Reynolds.

- El a aprobat ceapa înflorită. - Așa-i.

Într-o zi am făcut o glumă nesărată,

iar cariera mea s-a dus pe apa sâmbetei.

- Cât de grav a fost? - N-a fost o glumă rea.

Am făcut o glumă nevinovată cu un penis-bumerang.

- Pare amuzant. - Cine s-ar supăra de așa ceva?

Îți spun eu cine. Australienii.

Te-au pus pe lista neagră doar pentru asta?

Da, dar numai pentru că i-am lăsat să mă treacă pe lista neagră.

- Ce-nseamnă asta? - Nu te ascunde, Tom.

Trebuie să stai cu prietenii tăi și să fii încrezător.

De parcă nu s-a întâmplat nimic.

Problema este că nu mai am prieteni. Cum să...

Ai doi prieteni, nu-i așa?

- Te uiți la ei. - Unu, doi.

- Unu, doi? Randy, fii serios! - Vrei să încetezi?

Asta schimbă totul.

Nu știu ce faceți voi, rataților, dar noi ne distrăm aici!

- Așa-i! - Nu facem nimic ciudat aici!

Bine, Randy. Fă-ne poze în timp ce ne distrăm!

Mă distrez cu tovarășii mei, Randy și omul de serviciu.

Pun pe toate rețelele de socializare. #NuSuntemRatați.

#Viața-iMarfă.

#MăDistrezCuFostulDirectorExecutiv.

- E prea lung titlul? - N-am voie să-mi dau cu părerea.

Tommy, prietene, ce ai acolo? Ce ai în pahar?

Tom, ce ai în paharul ăla?

Am înghețată cu bombonele.

#FrațiDeBombonele.

- Bine. Tovarăși de canoe! - Super!

Să facem o aliterație...

- Puștii din canoe. - Perfect! #PuștiiDinCanoe.

- Ia te uită la noi! - #DistracțieCuNebuniiMei.

- Da! Nebunii se distrează de minune! - E distractiv.

Bine. Haide să formăm o piramidă umană

și să ne îndesăm cu covrigei.

- Minunat! - Tom, tu ești vârful piramidei.

Începi să cânți "petrecerile covrigarilor sunt cele mai tari"

"fiindcă nu se termină niciodată".

- Ce idee bună! - Tocmai mi-a venit în minte.

Grozav! Mă distrez mai bine ca niciodată.

Scuze. Ne puteți face o poză mie și amicilor mei, mâncând covrigi?

În niciun caz!

- Tom, ce faci? - Salut, Nelson!

Mă distrez cu noii mei prieteni.

Dă-te jos, gagiule! Trebuie să discutăm.

- Bine. Petreceți fără mine. - Bine. S-a făcut.

Mamă, tată, vă rog să ne lăsați un minut.

Încearcă să fii discret.

Nu vrem să fim văzuți cu individul ăsta.

- Care-i faza? - Ce faci?

- Arătai jenant. - Jenant?

- Nu. Făceam piramida câștigătorilor. - Ba nu! Aia nu-i o piramidă!

Uite cât de mare este omul de serviciu în comparație cu Randy.

Vrei să spui că nu arată bine?

Uită-te cum arată stând în genunchi.

- Urcă în vârf, Tom! Ce se-ntâmplă? - Ce naiba faci?

- Nu! - Vezi?

Nu trebuia să-l fi ascultat pe omul de serviciu.

Nu trebuia să mă iau după director, să comentez despre sânii mamei tale.

- Stai puțin! Repetă ce ai zis. - Ce?

Ai zis că directorul te-a obligat să faci asta?

Da. Nu mă gândesc singur la așa ceva.

- Tom, asta schimbă totul! - Chiar așa?

Da. Putem fi din nou prieteni.

- De ce? - Nu-i vina ta.

De ce n-ai zis nimic mai devreme?

Am jurat pe degețel, deci sunt constrâns.

Juratul pe degețel nu te obligă să faci nimic.

- Nici mie nu mi s-a părut corect. - Ești neajutorat fără mine.

Ascultă! O să-i spun mamei adevărul ca să te scoată de pe lista neagră.

Ești un prieten bun, Nelson. Mulțumesc.

Tom, mai ești cu noi?

Fără tine, nu avem o piramidă.

Eu și omul de serviciu stăm în genunchi.

Dragilor, emisiunea de azi e foarte importantă.

- Iar eu sunt Ben. - Aproape că... Poftim?

Scuze. Continuă.

Aproape că am distrus reputația unui tânăr,

care s-a dovedit a fi nevinovat.

Bună! Mulțumesc. Mersi pentru invitație.

Tom, mersi că ni te-ai alăturat.

Dle director, spune-ne adevărata poveste.

Am rugat un elev să-ți sugereze frumos

că ținutele tale distrag atenția profesorilor.

Am greșit și-mi pare foarte rău.

Ai uitat partea importantă.

- Ai zis balcoane, nu-i așa? - Nu, n-am zis...

- Ce? - Poți să recunoști.

Ai zis: "Spune-i mamei lui Nelson să nu-și mai arate balcoanele".

Toată lumea știe ce sunt balcoanele. Balcoanele sunt sâni.

- Ben! - Scuze.

N-aș vorbi vreodată așa. E un cuvânt urât.

- Cred că Tom a născocit partea asta. - Ce? Tom!

Dar ideea a fost a lui.

- Eu am fost puștiul care... - Dar ai zis că am balcoane.

De ce ați rămas blocați pe balcoane?

Fiindcă asta-i partea jignitoare!

Mi s-a părut un cuvânt amuzant, ca pepeni, silicoane sau...

- Te ții de glume, puștiule? - Dumnezeule mare!

Puteți închide microfonul puștiului?

Ne pare rău pentru încurcătură, dragilor!

Puștiul a revenit pe lista neagră.

Nu, vă rog.

- Nu puteți să faceți asta. - De ce n-am putea?

Sunt din nou pe lista neagră c-am zis pepeni, silicoane, balcoane și plămâni?

Pe ce lume trăim?

Nu am cum să-l mai ajut.

SĂPTĂMÂNA ISTORIEI

Nu mai fugiți!

Copii, știu că ați avut weekend prelungit,

dar nu trebuie să vă purtați ca niște animale.

Hector, nu te mai cocoța pe stâlpul steagului!

Nu ești șeful meu!

Dle director!

- De ce nu mișcă nimeni? - Ei bine...

Trebuie să mă văd cu prietena mea, Denise,

ca să facem clismă împreună și apoi să luăm prânzul.

- De ce-mi spui toate astea? - Nu pot să stau aici.

Te rog să încerci să ai răbdare.

Stai! Nu face asta! Sunt copii!

Scuze.

Toată lumea și-a pierdut mințile? Ce se-ntâmplă?

Alo!

De ce nu poți veni?

Nu azi, bine?

Vreau să vii, chiar dacă ai diaree.

Nu-mi pasă dacă iese pe ambele părți.

Jumătate dintre profesori au zis că sunt bolnavi.

Poți să te răhățești în toată școala, dar vreau să fii aici.

Bine. Închid.

- Trebuie să discutăm! - Ce s-a întâmplat?

Am parte de o dimineață nebunească. Azi vreau să predai istorie.

Nu sunt calificat să predau.

Din câte știu, nu trebuie să fii calificat.

- Sunt destul de sigur că trebuie. - Nu. Sunt sigur că nu trebuie.

Am nevoie de ajutor. Lasă autobuzul pornit. Mișcă-te!

Bine. Tu ești șeful.

Salutare, copii! Azi îi țin locul dnei Yuhas.

Are diaree explozivă, după cum bine știți.

Dacă nu știați, mi-a cerut să vă anunț.

Ești calificat să predai istorie? Ești doar un șofer de autobuz.

Yasmine, istoria seamănă cu un autobuz.

E mereu rulată.

Bine.

Să trecem la treabă! Ce avem de făcut?

Trebuie să repetăm prezentările

despre mari americani pentru săptămâna istoriei.

- Tom e următorul. - Nu. O să prezint mai târziu.

Nu sunt un bun orator. O să se vadă că am emoții.

Tom, ești în siguranță aici. Sunt sigur c-o să te descurci de minune.

Bine. Nu cred c-o să mă judece nimeni.

"Cristofor Columb a fost un mare om care a..."

Greșit.

- Încă n-am zis nimic. - Ai mințit.

Ai zis c-a fost un mare om, deși n-a fost.

Columb a fost un criminal și o secătură.

Credeam c-a străbătut oceanul.

A făcut asta. Dar, când a ajuns la țărm, a violat și a prădat băștinașii.

Nu. În manual nu scrie nimic de violuri și...

Manualul e plin de minciuni, Tom.

Copii, nu mă tem să fiu sincer cu voi.

Sunt ca Michelle Pfeiffer în "Minți periculoase".

N-are nicio logică.

Tema pentru azi e să mergeți acasă, să ardeți manualele

și să vă gândiți la faptul că sunteți urmașii unor barbari.

Tată, avem sânge pe mâini

fiindcă strămoșii noștri au măcelărit mii de oameni

pentru pământul ăsta?

Mamă, este adevărat? Am violat și am prăduit?

Tată, suntem urmașii unor barbari?

Da, dar de ce te învață asta la școală?

Dle director, trebuie să discutăm.

Nu-mi pasă cum îl scoatem afară. Haideți să spargem ușa!

O să spargem ușa. Trebuie să discutăm imediat cu el.

- Tom. - Da?

Ce ai zis la ora de istorie de ai supărat pe toată lumea?

Nu. Șoferul autobuzului e vinovat.

Ne-a zis că alde Columb a violat și a prădat oamenii.

- Ce? - A spus niște nebunii despre...

Nu-l putem învinovăți, bine?

Să nu-l învinovățim? Ba da. E numai vina lui.

Eu l-am lăsat să predea. Asta mă pune într-o lumină proastă.

- S-a zis cu mine dacă se află. - Eu ce treabă am cu asta?

- Tom, trebuie să iei vina asupra ta. - Nu. Nu din nou.

Dle director!

Dacă n-ai de gând să-ți asumi vina, ascunde-te în fișet!

- Nu vreau să mă ascund. - Tom, te rog să faci ceva bine!

- Oprește-te! - Tom.

Dumnezeule! Ajutor! Ajutor!

Aici erai. Am așteptat cinci ore.

Salutare tuturor! Știu că sunteți supărați.

Unul dintre elevii noștri a ținut un discurs tulburător la oră,

dar a fost mustrat.

Am auzit c-a fost șoferul autobuzului.

De ce l-ai lăsat să predea copiilor noștri?

N-am timp pentru toate întrebările voastre.

Vreau să știți că am rezolvat problema.

Stați puțin!

Ajutor!

- Ajutor! - Rahat!

- Cine-i acolo? - Sunt încuiat!

Sunt în fișet.

Slavă Domnului! Mersi că mi-ați dat drumul.

Ai îndesat un copil în fișet. Nu cred că se poate mai rău de atât.

Eu îl îndes pe Randy în tot felul de locuri,

dar nu sunt directorul unei școli.

S-a zis cu tine, domnule.

Așa se termină povestea mea?

Profesoara de istorie are diaree explozivă,

situația devine de rahat, iar eu nu mai pot fi director.

Încetează! Te învinovățești prea mult.

Inspectorul școlar o să participe la săptămâna istoriei.

- Și o să mă concedieze. - Știi ce-ți trebuie?

Ai nevoie de unul dintre discursurile mele de îmbărbătare.

- Nu. - Uită-te la mine!

Când zarurile au fost aruncate, trebuie să te aduni.

Nu-i asculta pe cei care spun că ești neghiob sau idiot!

Ce?

Nu-i asculta pe cei care se-ntreabă cum de ai primit slujba asta.

- Stai puțin! Lumea spune asta? - Da.

Nu-i asculta pe cei care vorbesc de mirosul tău.

Ce-i în neregulă cu mirosul meu?

Nu-i asculta! Asta vreau să înțelegi.

Când oamenii vorbesc despre penisul tău minuscul...

Asta-i... Cine ți-a zis că am penisul mic?

Am auzit multă lume vorbind despre asta.

Cum adică? Cum de s-a ajuns la subiectul ăsta?

Cineva te-a văzut la toaletă.

A fost o nebunie, dar îți spun să nu pleci urechea.

Ce se-ntâmplă aici?

Oamenii cu penis mic au făcut o mulțime de lucruri bune.

- Nu știu... - Ai făcut lucruri nemaipomenite!

- Ăsta-i adevărul. - Are logică.

Trebuie să elimini negativismul ăsta

așa cum găoaza profesoarei de istorie elimină diareea.

Știi ce, mister? Mulțumesc foarte mult.

Vorbesc serios. Mi-ai ridicat moralul. Ești cel mai tare. Mă simt grozav.

- M-am cărat. Rezolvă tu aici. - Ce să rezolv? Stai puțin!

Cred c-a fugit ca să nu plătească nota.

Ai zis ceva de penisuri minuscule?

E un subiect bizar.

- Dle director? - Salut, Tom!

Ce faci?

- Urinezi pe casa mea? - Te rog să-ți ții gura!

Mi s-a părut c-am văzut o pisică și nu știam ce se-ntâmplă.

Se aude cum urinezi pe casa mea.

Tom, coboară! Vreau să discutăm în bucătăria ta.

Bine. Simt c-o să regret, dar o să încerc.

- Rulada e delicioasă. - Ai scos rulada din frigider?

- Ce faci? - Sfinte Sisoe!

Nimeni nu ți-a dat voie s-o mănânci.

De obicei, rulada e groaznică, dar asta-i delicioasă.

Dle director, ești bine? Pari puțin scăpat de sub control.

- Vreau să-ți cer o favoare. - Bine.

Mai știi discursul tău despre Cristofor Columb?

- Da. - Vreau să vorbești despre mine.

- Să țin un discurs despre tine? - Da.

Nu. Trebuie să vorbesc despre mari americani de-a lungul istoriei.

- Nu despre oameni ca tine. - Tom, de ce nu poți fi drăguț?

- Am făcut multe lucruri bune. - Chiar așa?

- Da. - Cum ar fi?

Ce zici de boilerul pe care l-am instalat anul trecut?

Asta pare să fie o procedură de rutină.

Dacă te informezi, o să afli că am făcut o mulțime de lucruri bune.

Știi ce? Lasă-mă să mă informez și o să văd ce rezolv.

Îți sunt foarte recunoscător.

Vreau ca discuția asta să rămână între noi.

Părinții sunt foarte sensibili. Știi ce zic?

Dacă începi să urinezi pe casele oamenilor, lumea își pierde mințile.

"Ai auzit că directorul s-a ușurat pe casa lui Tom?"

"Ar trebui tras la răspundere pentru asta."

Trăim timpuri nebunești.

- Salutare, puștiule! - Salut!

- Cine ești? - Bibliotecarul.

- Bine. - Cu ce te pot ajuta?

Pe mine? Mersi, dar mă descurc. Fac un raport de cercetare.

Haide, vreau să ai nevoie de mine! Vreau să fiu dorit.

- N-am nevoie de ajutor. - Nimeni nu mai are nevoie de mine.

Sunt ca o bucată de rahat lipită de pantoful unui puști.

Situația a devenit tristă. Mi-ar prinde bine o mână de ajutor.

Caut informații despre director.

Știu o mulțime de lucruri dubioase despre ticălosul ăla.

- Chiar așa? Ce anume? - Chiar vrei să știi ce a făcut?

- Treci încoace! Așază-te în poala mea! - Bine. De ce nu?

Așază-te în poala bătrânului bibliotecar.

- Bine. - E bine așa.

- E foarte plăcut. - Chiar este plăcut.

- Ești pregătit să afli adevărul? - Te ascult.

Bine. O veveriță?

Sendviș cu chiftele?

Și l-a băgat în pantaloni.

- S-a culcat cu mama lui Randy? - Îți zic adevărul.

Toate astea sunt adevărate?

Dacă afli de la bibliotecar, atunci știi că e adevărat.

Asta schimbă totul. Mă bucur că am stat de vorbă.

Pot să-ți mai spun ceva?

- Da. - Clasificarea zecimală Dewey...

Este o totală prostie.

Nu știu la ce-mi trebuie asta, dar îți mulțumesc.

Tom! Ești bine?

- Am aflat o mulțime de nebunii. - Spune-mi!

Știai că directorul a ucis un tip la ședința cu părinții?

- Ce? Pe bune? - A ucis un tip cu un sendviș.

- L-a omorât în bătaie. - De față cu alți oameni?

N-a făcut doar atât. Știți mascota noastră, veverița?

- Știți cum a fost aleasă? - Cum?

A ținut o veveriță în pantaloni o bună bucată din adolescența lui.

Ce? O veveriță?

Îmi pare rău c-o să afle așa, dar mi s-a zis că Randy e fiul lui.

- Ce? - Directorul e taică-tu.

Stai puțin! Ce ai zis?

Îmi pare rău că ți-am zis în autobuz, dar e adevărat.

Cum ai putut să-mi spui în autobuz de față cu toți colegii noștri?

Randy e fiul lui ilegitim.

- Ce dracu'? - Tom.

Trebuie să vorbești despre asta la serbare.

- Nu. N-ar fi potrivit. - Trebuie să dai cărțile pe față.

Nu. Doar făceam conversație în autobuz.

Oamenii fac asta mai mereu la Oscaruri.

Chiar așa? Urci pe scenă și începi să trăncăni?

Categoric. Când ți se înmânează un microfon,

societatea îți spune: "Vrem să-ți auzim gândurile."

Sună tentant. Tu ce zici, șoferule de autobuz?

Având în vedere situația, Tom, încerc să nu-mi mai dau cu părerea.

Nu par să spun ceea ce trebuie.

Mulțumesc pentru prezență. Sunt foarte recunoscător.

Ratatule!

Minunat! Haideți s-o primim cu aplauze pe dna Yuhas.

Mulțumesc.

Și-a revenit după o luptă crâncenă cu diareea.

Am auzit că a țâșnit din găoaza ei.

- De ce... - Scuze.

Nu era nevoie să menționezi partea asta.

Bine ai revenit! Arăți splendid.

Ne-am adunat cu toții ca să-i auzim pe copii vorbind despre mari americani.

Primul discurs este despre un om pe care-l cunoaștem și-l iubim cu toții.

Tom, ai onoarea.

Mulțumesc.

Am vrut să țin un discurs despre directorul școlii noastre.

Apoi am aflat că e un om dezgustător și îngrozitor.

- Stai! Ce? - Iată adevărul. Iată ce am aflat.

- L-a ucis pe fostul director. - Ce?

- Nu este adevărat. - Chiar l-a ucis pe fostul director.

- Așa a primit slujba asta. - Nu-i adevărat.

Regret că spun asta aici, dar Randy este fiul lui ilegitim.

- Poftim? - Nu-i adevărat.

Mă scârbește doar gândul că directorul mi-a apucat mama de fund.

Nu e momentul potrivit.

Îmi pare rău c-a trebuit să spun asta aici.

Voiam să profit de adunarea asta ca să împărtășesc informațiile.

O să te raportez consiliului școlar, cum trebuia s-o fi făcut mai demult.

Vă rog să mă ascultați.

Am o idee mai bună. Haideți să-i ardem biroul!

- Da. Mă bag. - Sunt de acord.

Ascultați-mă!

- Nu trebuie să ardeți nimic. - Urmați-mă!

Ai văzut filmul "Frankenstein"? Trebuie să formăm o gloată.

- Ia te uită cum arde! - Ai reușit, Tom!

- Sunt mândru de tine. - Mulțumesc.

Știi de cât timp aștept să-ți spun asta? De un an.

- Tom! - Aici era.

De ce ai spune așa ceva? Nimic din ce ai zis nu e adevărat.

- Haide! Poți să recunoști. - De unde ai aflat prostiile alea?

De la bibliotecar.

- De la cine? - De la bibliotecarul școlii.

Tom, nu avem bibliotecar.

E bibliotecarul de acolo! Iată-l! Bibliotecarule!

Nu-mi spune să mă calmez! Tu trebuie să te calmezi!

Calmează-te! Te crezi mai bună decât mine?

Nu ești mai bună decât mine.

- Tom, ăla-i tatăl omului de serviciu. - Poftim?

- Individul are probleme psihice grave. - Nu...

Uneori îl las să doarmă în bibliotecă fiindcă e cald acolo.

- Acum mă simt puțin... - Prost?

- Puțin. - Tom, ar trebui să te simți prost.

O să fii ținut minte drept puștiul care mi-a incendiat biroul.

Comparativ cu puștiul care a făcut pe el în timpul meciului de baseball,

cred că sunt pe drumul cel bun.

Traducerea și adaptarea ALEX HANGANU