Original subtitles

TOM: VIAŢA LA ZECE ANI

LIGA DE BOWLING

N-am doborât nicio popică. Pista o fi de vină.

Care-i treaba? Poate să verifice careva dacă pistele sunt în regulă?

Sigur trebuie verificate. Tom, putem vorbi puţin?

Care-i treaba, băieţi?

Eşti pe punctul să termini cu un scor mai mic de zece.

Insinuezi că problema e la mine?

- Vei termina partida cu nouă puncte. - Nu-i chiar atât de rău.

Un scor dintr-o singură cifră.

În multe meciuri de fotbal se dau mai puţin de trei goluri.

Tom, ţi-am spus de o mie de ori că nu suntem la fotbal.

Nu-i vina mea. Ştiu care-i problema.

- Numele echipei. - Brioşele?

- Nu bagă frică în oameni. - Nu asta-i problema.

Jucăm cu Ucigaşii, cu Bandiţii, cu Asasinii.

Deci apele sunt tulburi în celelalte echipe.

Băieţi, în joc mai e o singură echipă, dar nu mai contează asta.

Haideţi la tejghea. Vreau să vă spun ceva.

Nu putem continua până nu vine tehnicianul.

Liga de bowling a şcolii a fost un real succes.

Legăm prietenii, vă creşte respectul de sine.

Vă mulţumesc pentru participare.

Trofeul pentru locul al 19-lea ajunge la Brioşe.

Am câştigat? N-am mai câştigat niciun trofeu!

Ţin eu discursul, dragilor.

- Câte echipe au fost în ligă? - 19, sunt destul de sigur.

Vreau să le mulţumesc multor oameni. Cu cine să încep? Cu mama.

- Îi mulţumesc lui Isus Hristos. - I-a zis numele întreg.

Mulţumesc echipei mele de la Hanes.

- Ce? - Pentru boxeri şi şosete.

Tom, n-avem timp de...

Le mulţumesc celor de la închiriat pantofi, care nu greşesc niciodată.

- Da, 40! - Vă mulţumim.

- Idem, amice! - Mai avem 18 trofee, Tom.

Le mulţumesc tuturor celor care au făcut brioşe vreodată.

Dacă aţi făcut sau mâncat brioşe, vă dedic triumful!

- Bravo, puştiule! - Ia te uită!

- Am reuşit. - Chiar că.

- Suntem mândri de tine, Tom. - Ce trofeu frumos!

Hai să facem o poză pentru felicitarea de sărbători.

- Tom, pupă trofeul! - Arată bine?

Arată minunat.

- Linge-l! - Să-l ling?

- Linge trofeul! - E cam ciudat, dar fie.

Să-l ling aşa?

- Da. - Ia să mă bag şi eu!

Am câştigat!

Urcă pe umerii unchiului tău şi strigă: "Da! Am reuşit, dracilor!"

- Parcă n-aveam voie să înjur. - Facem o excepţie azi.

Ai reuşit!

- Tom a câştigat, dracilor! - El e numărul unu!

- Tom a câştigat la popice. - Amice, asta-i poza de pe felicitare.

Haideţi să ne spălăm şi să celebrăm la cină!

- Ce zi! - A venit instalatorul.

- Vreau să discuţi tu cu el. - Tot nu vorbeşti cu instalatorii?

Va trebui să treci peste asta.

- Salut, instalatorule! - Salut! Am venit să repar iar toaleta.

- Aveţi scaunul mult prea mare. - Ştiu. Unchiul meu stă cu noi.

- E o mare problemă. - Ce ai acolo?

- Ai câştigat un premiu? - Da. Suntem tare bucuroşi.

- Am câştigat liga de bowling. - Locul 19?

Ce naiba e asta?

Echipa mea a terminat pe locul 19 într-o ligă mare.

Puştiule, ştii ce înseamnă condescendenţa?

Nu, n-am prea citit la viaţa mea.

Înseamnă că profesorii şi rudele te menajează.

- Mă menajează? - Da. Trofeul ăsta e o mizerie.

Toată lumea-i entuziasmată. Bunică-mea l-a lins.

- L-a lins? - Cu toţii l-am lins.

- Fiecare celebrează în felul lui. - L-aţi lins cu toţii?

Am scos limba, l-am lins şi ne-am simţit bine cu toţii.

- Îţi pot spune ceva? - Da.

În lumea reală, mediocritatea nu este premiată.

Tu crezi că eu primesc un trofeu când repar supapa cuiva?

- Nu cred. - Hai în dubiţa mea!

Vreau să-ţi dau trofeul pe care-l meriţi.

Încă un trofeu? Excelent!

Bun. Hai să-l pornesc!

- Ce face dispozitivul ăla? - O să-mi mulţumeşti într-o zi.

Asta primeşti în lumea reală dacă eşti praf la popice.

Ce faci?

- Uită-te! - Termină!

- Calmează-te! - Trofeul se topeşte.

- Ai răbdare. - Situaţia asta-i foarte apăsătoare.

Cele 170 g de aluminiu au acum formă de rahat.

- Trebuie să căutăm alt instalator. - Vă rog să nu faceţi asta.

- Tom, vrei să stai cu noi? - Ai strâns toată echipa...

- Suntem cu toţii. - Văd.

Nelson, vrei să stai cu echipa mea de bowling?

Sub nicio formă. Nu vreau să am de-a face cu acea subcultură.

- Vorbim mai încolo. - Stă bine în faţă.

- Ce faceţi? - Salut, Tom!

- Scuze că te-am criticat ieri. - Nu-i bai.

- Măcar am primit un trofeu. - Cu toţii suntem învingători.

Ce-ar fi să ţinem trofeul câte o săptămână fiecare?

Tu primul, apoi, eu, apoi, Hector.

Trebuia să vă fi zis asta.

- Am cam topit trofeul. - Ce înseamnă asta?

Te aştepţi să tragem singuri concluziile?

Am urcat în dubiţa instalatorului, am pornit pistolul de lipit

şi am topit trofeul.

- Ce-i asta? - A mai rămas jumătate din el.

- Nu-i ca şi cum l-am distrus. - Voiai să-l faci să arate ca un rahat?

- Ce fel de coechipier face asta? - Doar l-am topit. Tot arată bine.

- Vrei să-l ţii? - Scârbos!

Copii, ce-i cu tărăboiul ăsta?

Tom a topit trofeul nostru de la bowling ca să arate ca un rahat.

Tom, de ce ai distruge un trofeu frumos?

Ca să fie clar, l-a topit instalatorul. Eu doar stăteam lângă dubiţă.

Tom, de ce i-ai cere instalatorului să topească trofeul?

- De ce? - Răspunde la întrebare, Tom.

Dacă vreţi neapărat să ştiţi,

mi s-a zis că trei sferturi din ligă nu merită niciun trofeu,

că suntem cocoloşiţi fiindcă nu vor să fim trişti.

În lumea reală, nimeni n-o să ne menajeze.

Realitatea o să fie cruntă. Asta-i tot.

Chiar pare un mesaj logic.

Copii, haideţi, jucaţi!

Ce rost are dacă trofeele n-au valoare?

Ştiai că 75% dintre copii sunt rataţi?

Copii, dacă sunteţi deprimaţi, încercaţi să fiţi fericiţi.

Nu vă pot da prozac.

Certificatul "şoferul lunii" începe să îşi piardă din valoare.

Sunt o simplă marionetă cu mâna companiei în găoază?

Copii, ştiu că unii dintre voi sunteţi trişti

din cauza spuselor lui Tom despre trofee.

Ca să vă înveseliţi,

l-am chemat pe cel mai bun vorbitor motivaţional din New Jersey.

Hai încoace, Chaz!

- Copii, cum vă simţiţi? - Nu foarte bine.

- Foarte rău! - Haideţi!

Nu vă aud! Cum vă simţiţi? Vreţi să vă zic ceva?

Eu mă simt minunat. Haideţi să începem cu exerciţii de optimism!

- Tinere, haide! - Eu? Nu.

- Hai pe scenă! - Nu.

- Da, tu! Haide încoace! - Calmează-te.

Treci încoace, ticălos plângăcios ce eşti!

Cum te cheamă? Îmi vine să te strâng în braţe!

- O poţi lăsa puţin mai moale? - Vreau să ştiu cum te numeşti, tinere!

- Cum te cheamă? - Tom. Mă cheamă Tom.

Tom! Ce nume frumos!

- Serios? Nu prea este lăudat. - Tom, vreau să te întreb ceva.

- Care-i visul tău? - Visul meu?

Da. Care-i visul tău?

- Să ajung să cânt la fagot. - Începi de jos! Câtă modestie!

Apreciez asta. Dacă-ţi pui mintea la contribuţie,

poţi deveni cel mai bun fagotist al generaţiei tale.

- Acum exagerezi. - Trebuie să crezi, Tom.

- Sunt modest. - Tom, spune-mi că eşti încrezător!

Cred... Dar, sincer să fiu, pare o exagerare.

Tom, exprimă-ţi încrederea urlând!

Ştii că transpiri abundent, nu?

Da, pentru că eu cred mult în tine.

- Mă ia în braţe... - Nu atinge copiii!

Cred! Vreau să urli asta ca să te audă toată lumea. Ce greutate ai?

Mă poţi lăsa jos? Cred!

- Cred! Rahat! - Ce ai păţit?

Ce se întâmplă?

Dumnezeule! Tom l-a omorât pe vorbitorul motivaţional?

Cred că da... E ciudat dacă zic asta acum?

Cu toţii suntem foarte trişti că acest om a murit.

Dar vreau să fie clar un lucru, noi nu avem nicio vină pentru asta.

Dacă ne dă cineva în judecată, o să piardă. Vă mulţumesc.

Ce frumos!

- Tom. - Bună! Cine eşti?

Sunt Charlotte. Mi-ai omorât soţul.

Eşti... Îmi pare foarte rău.

Nu vreau să fii trist, dar tu ai fost ultimul discipol al soţului meu.

Ştiu. Dacă te pot ajuta cu ceva, nu ezita să-mi ceri asta.

- Te ajut cu orice. - Stai tu liniştit.

Dacă vrei să onorezi moştenirea soţului meu,

trebuie să-ţi îndeplineşti toate visele.

Să-mi îndeplinesc visele? E o rugăminte complicată.

Serios? Soţul meu e mort. N-o să mai respire niciodată.

- Îmi pare rău. - Nu-i suficient.

Asta ar creşte valoarea moştenirii lui.

Am înţeles că vrei să devii maestru fagotist.

E posibil să fi menţionat fagotul fiindcă eram panicat.

Tom, ne priveşte din cer. Uită-te la el!

Îţi spune: "Tom, poţi să faci spectacol la fagot."

- Crezi că asta spune? - Ştiu că asta spune.

Bine. O să văd ce pot face.

Vorbim peste câţiva ani, la finele adolescenţei mele.

Sigur... Luăm legătura săptămânal. Ne vedem peste şapte zile.

Copii, ne vedem săptămâna viitoare.

Hector, iartă-mă că te-am numit imbecil fără pic de talent.

E în regulă, dle B. Apreciez sinceritatea.

Mă bucur.

- Dle B. - Ce doreşti, Thomas?

Încerc să devin cel mai bun fagotist din zona tristatală

şi am nevoie de ajutor.

Nu-ţi ajunge ajutorul meu, Thomas.

Am nevoie să mă diferenţiez cumva.

- Tom, nu eşti special. - Ba sunt, oarecum.

- Eşti praf. - Nu-i adevărat.

- Thomas, eşti praf. - Nu spune asta, dle B.

- Eşti cât se poate de praf. - Ştii să motivezi omul, nu glumă.

Fac asta pentru o cauză nobilă.

I-am promis văduvei vorbitorului c-o să fac asta în amintirea lui.

Dacă nu vrei s-o faci pentru mine, o faci pentru Chaz? Te rog.

Olivia, fosta mea soţie, lucrează la Carnegie Hall.

Carnegie Hall? Pare prea mult.

Dacă-mi promiţi să exersezi foarte mult,

i-aş putea cere să te includă într-un număr de început.

Nu pot face asta. E prea mult.

Ai spus că ai încredere în tine.

Mâncam rahat. Ar trebui să exersez mult...

Tom, ştiu o glumă minunată pe care ador s-o zic.

Cum ajungi la Carnegie Hall?

Exersând.

Aşa-i că nu prea ai simţul umorului?

Se poate? Exersez.

Vă mulţumesc.

Avem un număr foarte special înaintea concertului principal.

Acest tânăr curajos vrea să-l omagieze pe mentorul lui,

care a murit pe când îl încuraja să lupte pentru visul lui.

În seara asta, visul lui devine realitate. Tom, scena este a ta.

Vă mulţumesc mult.

Vreau să cânt o piesă în amintirea omului care m-a învăţat

să lupt pentru visul meu, să cred mereu.

De aia vreau să cânt piesa "I Believe I Can Fly", a lui R. Kelly.

R. Kelly? Nu mai citeşte nimeni presa?

- Ce s-a întâmplat? - Îmi pare rău.

Tom, cântă orice altă piesă.

Am învăţat doar cântecul acela.

- Ce? - N-am dormit de trei zile.

- Îi iau eu locul. - Dumneata cine eşti?

- Sunt instalatorul lui. - El ce caută aici?

Când eram mic, voiam să cânt la un instrument, dar n-am fost încurajat.

De ce vorbeşte?

Tata-mi spunea că sunt praf. "Repară toalete, ca taică-tu!"

- Asta fac. - Închideţi-i microfonul!

În fiecare zi mă trezesc cu gândul c-o să-mi bag mâinile

în locuri în care oamenii defechează.

Ar fi un vis devenit realitate să cânt la Carnegie Hall.

- Nu-l ascultaţi! - Tom, nu-mi strica momentul!

Nu e momentul tău! Ce cauţi aici?

Doamnelor, domnilor, aplauze pentru instalatorul lui Tom!

Vai, nu!

Mulţumesc. Apreciez mult.

Asta-i pentru tine, tată.

Aplaudă asta? Aş fi învăţat asta în cinci minute.

- Cântă groaznic! - Tom...

Ştii ce ţi-ar fi spus soţul meu acum?

- Trebuie să cred? - Nu. Ar spune că eşti praf.

Ce imbecil învaţă o singură piesă?

Mă bucur că nu este aici. Ar fi fost foarte stânjenitor.

VREAU SĂ DISCUT CU MANAGERUL

- Cartofii ăştia prăjiţi sunt uimitori! - Clar.

N-am mâncat nimic mai bun.

Îmi vreau banii înapoi. Cartofii ăştia sunt dezgustători.

- Ce? - Au gust a penis moale.

Ciudată comparaţie, dar...

Nu pot discuta cu imbecilul ăsta. Vreau să discut cu managerul!

Nu există niciun manager, doamnă. E o tarabă.

- Mă amăgeşti. - Ce?

- Nu plec până nu rezolvăm problema. - Am greşit cu ceva?

- Sun la poliţie. - Doamnă...

- Alo! Poliţia? - 911. Ce urgenţă aveţi?

Am fost forţată să consum cartofi prăjiţi oribili.

Am fost umilită şi tipul îmi spune că n-are şef.

Ce fac dacă-mi spune că n-are şef? Ce înseamnă asta pentru mine?

E o bătaie de cap prea mare. Poftim banii.

Mulţumesc. Eşti un băiat tare drăguţ.

Apreciez.

Asta înseamnă servicii de calitate. La revedere!

A primit tratament preferenţial fiindcă a fost nesuferită?

Mama e regina reclamaţiilor.

- Da? - Ţine discursuri despre asta.

- Ar trebui să te interesezi. - Învaţă oamenii să facă reclamaţii?

Dacă nu te deranjează ura lumii, poţi face rost de lucruri gratuite.

Urmează să vorbim despre nemulţumiri.

Uraţi-i bun-venit mamei Dakotei!

Salutare! Vreau să vă întreb ceva.

Ce este o nemulţumire?

O să analizăm subiectul în următoarele patru ore.

A zis patru ore?

Îi zic tatei că întârzii la cină.

E greşit să te plângi? Vă promit că-i un lucru esenţial.

Nu vorbiţi cu omul care vă ajută. Dacă vă ajută cineva,

ţineţi capul jos şi uitaţi-vă la omul ăla pe furiş.

Nu trebuie să-i respectaţi pe alţii. Doar voi contaţi.

Dacă-i respectaţi pe alţii, vă puneţi beţe în roate.

Nu-i greşit să aruncaţi cu excremente în altcineva.

După prezentare o să ofer autografe pe cartea mea.

"Vreau să discut cu managerul: Viaţa de om nemulţumit".

- Tom, tre' să cumpărăm cartea. - Glumeşti?

A spus numai aberaţii.

Dacă procedăm corect, n-o să mai plătim nimic.

Nu te supăra, îmi pot primi banii înapoi?

Cineva a vărsat prea multă brânză pe pizza mea!

- Ce? - Cere să discuţi cu managerul!

- Nu mă face să chem managerul! - Nu-i spune să vorbească mai încet.

Nu mă face să cer să discut cu managerul!

Nu vă supăraţi! Vreau o băutură gratuită.

Vânzătorul a spus lucruri urâte despre polonezi.

- Ce? Am zis... - Nu discut cu vânzători.

Vreau să discut cu managerul.

E rândul lui Tom. Vrem covrigi.

Zic pas. Nu cred că-i de mine.

Tom, ai auzit-o pe mama Dakotei. Dezlănţuie nebunul din tine!

Nu cred că am o latură nebună.

Toată lumea are o asemenea latură.

Staţi să mă pregătesc. O să-l atac pe ticălosul ăsta.

Piticule, poftim covrigeii, poftim o cola mare.

Salută-l pe şoferul de autobuz dacă-l vezi.

Nu pot face asta, Glenn, fiindcă trebuie să discut cu managerul.

- Poftim? - Te rog să-l chemi pe manager.

- Nu pot vorbi cu imbecilul ăsta... - Care-i problema, omule?

Nu-mi spune să vorbesc mai încet.

Omule, vrei covrigeii sau nu? Care-i problema?

Pot vorbi cu managerul? Vânzătorul a urinat în cola mea.

Ce? N-am urinat nicăieri, omule!

- Care-i problema aici? - Salut! Mersi.

Nu vreau să mă plâng, dar tipul a urinat în cola mea.

- Ce? - A urinat în cola mea.

Asta-i tot, a început să urineze în cola ta?

- Da. - Ce mizerie marca TikTok!

I-am cerut nişte covrigei şi omul a scos dulăul la plimbare.

- Omule... - Îmi pare rău că s-a întâmplat asta.

Comanda e gratuită. Poftim un cupon pentru covrigi gratuiţi pe viaţă.

- Uimitor! - Glenn, hai în spate!

Ce mizerie!

A fost marfă!

M-am plâns, am vorbit de penisul lui.

- Suntem puşi pe fapte mari. - Primim covrigi gratuiţi.

- Pe viaţă. - Mersi, dobitocule.

Glenn, îmi pare rău.

- Nu mă lua aşa. - Ce e?

Am fost dat afară din cauza glumelor tale.

- Ce? Te-au concediat? - Da.

Nu vor oameni care îşi bagă penisul în băutura clienţilor.

Vai, nu! Îmi pare rău, Glenn.

Nu mă încălzeşte asta cu nimic. Am nevoie de bani, ştii ce zic?

N-o să te plătesc.

Ce-ar fi să mănânc rahat la locul tău de muncă?

N-am serviciu, nu poţi face asta.

- Sunt elev. - Excelent. Ne vedem acolo.

Cine-i fagotistul? Ce imbecil! Eşti varză, gagiule!

Strici concertul.

- Avem un idiot la baza a treia! - Nu din nou!

E varză la sport. E ca Bo Jackson dacă Bo Jackson ar fi fost praf.

Sunt un foarte bun sportiv.

Te încurajez să cânţi la fagot. E un instrument minunat.

E simplu.

- O să vă zic părerea mea. - Vai, nu!

Puştiul ăsta mestecă ciudat. Ce faţă pocită!

Eu n-aş băga mâncare în gura aia! Nu ştii să mănânci, ciudatule.

- Dai din gură încontinuu. - N-are nicio noimă.

Eşti varză la mâncat! Cum e posibil?

Eşti varză la mâncat, gagiule!

Salut, dle director! M-ai chemat?

- Tom, ce faci? - Toate bune?

Am primit multe reclamaţii.

- În legătură cu mine? - Da.

Oamenii spun că eşti leneş, prost, că porţi mereu aceeaşi cămaşă.

- Ce? - Lista e foarte lungă.

- De la cine? - De la părinţi îngrijoraţi.

Părinţii au spus asta? Dă-mi un nume!

Sculi Lăbaru, Ţiodau Bine, Ţâţi Şoare, Îmipla Cescula.

- Tom, lista e foarte lungă. - Dle director, sunt nume false.

- Tom, n-am chef de glume. - Sunt nume inventate.

Tom, trebuie să te suspend până la sistarea reclamaţiilor.

Pentru că Sculi Lăbaru mă crede leneş?

Tom, te rog să ieşi. Te faci de râs.

Ce zi! Nu exagera, mamă. Am fost suspendat.

Ce? De ce?

Un vânzător de covrigi e hotărât să se răzbune pe mine.

- Ce? - M-am plâns de el.

A jurat c-o să mă distrugă.

- Te-ai plâns? - Ca să primesc lucruri gratis.

Am citit cartea mamei Dakotei.

De ce ai asculta de femeia aia? E un monstru.

Trebuie să recunoşti că primeşte lucruri gratis.

- Şi eu mă impun. - Serios?

- Dar eu sunt amabilă. - Amabilă?

Pe Yelp, dau recenzii de cinci stele de parcă ar fi ultima mea zi.

- Le fac reclamă. - Ce vrei să spui?

Laşi recenzii bune ca să fii tratată bine în magazin?

- Da. - Deci e amabilitate falsă.

Da. Hai să-i lăsăm lui Glenn recenzii pozitive.

- O să-l cucereşti în scurt timp. - Cât de amabili putem fi?

"Glenn e un vânzător politicos şi chipeş."

Excelent!

"Singura mea bucurie este zâmbetul pe care mi l-ar putea oferi"

"vânzătorul sexy şi amabil de la mall, Glenn."

Ce recenzie minunată!

Hai să continuăm aşa! E plăcut să fii amabil.

- De ce nu? - Hai să continuăm!

Amabilitatea nu costă nimic. Să ţii minte vorba asta.

"Vânzătoarea de la PizzaRama e o bomboană de fată,"

"o comoară naţională, o adevărată frumuseţe."

"Ochii ei lucioşi te fac să te simţi ca acasă. Nu ştie că-i frumoasă?"

Cinci stele? Belea!

"Preotul face religia distractivă. Plus că-i foarte sexy."

Cinci stele?

"Mister ştie să se poarte cu cei mici şi e foarte sexy. Aş urca pe el."

- Glenn, mă bucur că s-a rezolvat. - Ce zici, bărbate?

Gagiule, mersi că m-ai ajutat să mă angajez.

Recenziile mamei tale au contat mult, gagiule.

- Mă bucur că suntem iar prieteni. - Clar, nebunule!

Eşti un prieten ciudat, dar mă simt mai bine.

E mai ciudat pentru mine. Eşti copil.

E o prietenie ciudată, asta-i cert. Ţinem legătura!

Clar, omule!

Fii sincer. Fundul meu arată bine în blugii ăştia?

Vreau să par un contabil tânăr şi sexy.

Vă îmbrăţişează fesele.

Stau mulaţi pe posteriorul meu?

- Tatăl Dakotei? - Salut, Tom!

- Ce cauţi la Euro Zone? - Încerc nişte bulendre noi.

- Cum arăt? - Cam ciudat.

Chiar voiam să discut cu tine. Hai cu mine în cabina de probă.

- Cu tine? Nu. - V-am făcut declaraţia fiscală.

N-aveţi secrete. Haide! Îi păstrez. Mersi.

Ce căutăm în cabina de probă?

Tom, în mod surprinzător, mama ta pare foarte atrasă de mine.

- Mama? Nu. - Mi-a lăsat recenzia asta ridicolă.

Cică sunt un contabil excelent,

că sunt foarte chipeş. M-a tot complimentat.

N-aş pune mare preţ pe asta. Face asta des.

Tom, a zis că sunt cel mai sexy contabil, că m-ar călări.

A zis că te-ar călări?

De bucurie, nu mai vedeam bine.

Las-o mai moale. Ai scăpat de sub control. Probezi haine...

Tom, mă simt plin de viaţă.

Poate pare un plan pripit, dar vreau să divorţez,

să-mi dau demisia şi să mă cuplez cu mama ta.

Vai, nu!

O să auzi mult zgomot din dormitorul ei.

Ai făcut planul ăsta după o recenzie pe Yelp?

Tom, tânjesc mult după complimente. Astea m-au bucurat mult.

Nelson, trebuie să discut cu Tom.

Nu vreau să mă implic. Nelson se retrage.

Nelson, nu mă părăsi!

- Ce i-a zis mama ta tatălui meu? - Ce i-a zis?

Spune că vrea să divorţeze şi să cânte mai mult la chitară.

- Vrea să se cupleze cu mama ta. - A pomenit asta.

A fost o neînţelegere.

- Eu am scris jumătate din recenzie. - Ce?

- Voiam să fiu amabil. - N-a scris-o mama ta?

- Nu-l place deloc. - Nu vrea să facă sex cu tata?

- Deloc. - Tre' să-i zici adevărul.

Zi-i adevărul tatei înainte să facă vreo nebunie.

Nu. Părea foarte entuziasmat.

Tom, trebuie să te duci la tata la birou,

chiar acum, ca să-i spui că este un bărbat urât,

cu o personalitate anostă, că mama ta nu-l doreşte.

Bine. Ar fi ciudat să-i zic eu asta, dar o s-o fac.

Tom, de ce te duci la biroul tatălui Dakotei?

Tre' să lămuresc ceva. Crede că mama-l place, dar nu-i aşa.

Mă tem c-o să se simtă jignit. Tipul e criticat foarte mult.

Am o idee. Zi-i că mama ta nu este interesată,

dar că altcineva îl doreşte. Ca să atenuezi impactul.

Sună bine, dar cine naiba l-ar dori pe tipul ăla?

Tipa din anunţ.

- Tipa din anunţ? - Da! Uite!

Tipa din anunţ!

E clar că femeia asta doreşte companie.

- Ce idee! - Ai doar de câştigat din asta.

- Ce frumos! - Stai să scot telefonul cu cartelă.

- Sun-o! - Imediat!

- Salut! - Bună!

- Mă numesc Denise. - Te sun din partea unui prieten...

Vrei să te combini cu mine? Vreţi ţâţă?

- Ţâţă? - Vrei fund?

Ai o voce tare sexy!

- Serios? - Nu te opri! Mă scoţi din minţi!

Pare foarte amabilă.

E amabilă şi face multe complimente. E perfectă.

- Salut! Tatăl Dakotei? - Tom, ce cauţi aici?

Scuze de deranj, dar trebuie să admit ceva.

- Bine. - Mama nu te place.

Nu vrea să te călărească. Te consideră scârbos.

Te crede foarte dezgustător...

Ştiu, Tom. Tom, am înţeles!

- Stai aşa... - Sunt cu un pas înaintea ta.

- Deci ştii deja? - I-am citit recenziile de pe Yelp.

Mi-am dat seama că foloseşte foarte des cuvântul chipeş.

Da, îi place să le spună oamenilor că sunt chipeşi.

A zis că instalatorul e chipeş, iar tipul e mai urât decât mine.

- Nu arată tocmai bine. - E foarte urât.

- Pari împăcat cu ideea asta. - Sunt bine. Nu divorţez.

- Nu-mi dau demisia. - Mă bucur!

Am petrecut 20 de ani aici ca să ajung în vârf.

- De ce aş renunţa la asta? - Brad, ai întrecut măsura!

- Te concediem. - Ce am făcut?

Avem o prostituată la recepţie, care cere să discute cu tine.

Unde-i iubitul meu?

Unde-i frumosul meu Brad?

Ia mâna de pe mine! Nu mă atinge!

N-o cunosc pe femeia aia. Sunt însurat şi fericit.

Acum e clar că minţi, fiindcă sigur nu eşti fericit.

Strânge-ţi lucrurile, Brad!

Ar fi cazul să plec. Pari să ai multe pe cap.

Traducerea şi adaptarea ALEX HANGANU