Original subtitles

Când ați ajuns în portul Cádiz?

În zori.

Apele alea sunt înspăimântătoare!

N-au fost liniștite o secundă.

A fost și un focar de tuberculoză.

Poate a luat tuberculoză sau altceva.

Febra asta e frecventă după călătoriile pe mare.

Orice ar fi, pare să intre în remisie.

I-am dat opiu, ca să adoarmă.

Și copilei dă-i ceva să mănânce.

- Nu suferă decât de foame. - Desigur.

Hudson!

Nu înțeleg la ce folosesc toate lucrurile astea.

Ia loc, te rog.

Ce naiba?

Santos.

Ce cauți aici?

Ești bine?

E foarte flămândă.

Nu mi-am imaginat că așa am s-o cunosc pe soția vărului meu.

De ce a venit aici?

Crezi că Gustavo a pățit ceva?

Pe mine mă vrea.

Probabil nu i-a plăcut modul

în care Gustavo mi-a transferat proprietatea.

Există o cale de a afla.

Ce faci?

Mauro, ai înnebunit?

Ce cauți?

Exact de asta mi-era teamă.

O copie a testamentului vărului meu.

A venit să vadă dacă Luis avea și altceva în afară de La Templanza.

L-am făcut pe avocat să creadă că Luis e încă în viață

pentru că i-ai transferat o parte din avere.

Toată.

Tot ce am putut salva să nu ajungă la fiul vitreg.

Dacă află, o poate cere.

Trebuie să facem ceva.

Dle Larrea!

Mulțumesc că m-ai primit.

Am să fiu scurt. Am nevoie de două bilete

pentru următorul vas care pornește spre Antile.

Am înțeles că un vas poștal pleacă în curând.

Dar credeam că vrei să vinzi proprietatea

înainte să te întorci.

Nu, nu pentru mine, ci pentru o rudă îndepărtată.

Cu cât ajunge mai repede acasă, cu atât mai bine.

Următorul vas se numește Regina din Los Angeles.

Și...

pleacă abia sâmbătă.

- Vrei? - Nu, mulțumesc.

Dar avem un bric comercial în port,

plin cu câteva tone de sare,

care pleacă spre Santiago de Cuba și Havana în câteva zile.

Pot să profit de încrederea ta

și să îți cer o cabină?

A fost gândit doar pentru marfă.

Dar, dacă-mi amintesc bine,

cred că sunt vreo două cabine cu niște paturi vechi.

Pe care le putem aranja un pic.

Minunat!

Mulțumesc foarte mult!

Este o veste fantastică,

dar nu știu cum o ducem pe vas.

Trebuie să o îmbarcăm cât mai repede.

Ne trebuie un loc unde s-o ascundem câteva zile.

La mine, nu putem.

E în centrul orașului, poate fi auzită.

Ar trebui să o ducem undeva în afara orașului.

Cred că știu unde.

Trebuie să te previn, mătușile mele sunt puțin ciudate.

Au rămas văduve de tinere și locuiesc împreună de atunci.

Ești sigură că putem avea încredere în ele și că ne pot ajuta?

Da. Dar lasă-mă pe mine să vorbesc.

Ca să înfloresc puțin povestea.

- Soledad, ce bucurie să te văd! - Mătușă!

Ce mă bucur să te văd!

Arăți atât de elegantă!

Scuze că nu am venit mai repede.

Mi-ar fi plăcut.

El e Mauro Larrea, un prieten drag.

- Încântat. - Asemenea.

E o plăcere.

Ce accent melodic! De unde sunteți?

Din Villamuriel, în Palencia.

Dar jumătate din viață am trăit în Mexic.

Ce plăcere să vă ascultăm! Mai spuneți-ne ceva, vă rugăm.

Dacă soarele v-ar putea vedea, noaptea nu s-ar mai lăsa.

Și, dacă frumusețea ar fi o clipă, dv. ați fi o eternitate.

Da. Mai spuneți!

Nu are altceva de făcut decât să te amuze.

Să nu mai stăm aici. Intrați, vă rog!

Tu și Edward ați venit în vizită sau rămâneți mai mult timp?

Cred că rămânem mai mult, dar depinde de angajamentele lui Edward.

- Cum sunt fetele? - Foarte bine.

Vă trimit salutări.

De fapt, am venit pentru că vreau să vă rog ceva. E urgent.

Vi-l amintiți pe Gustavo, căsătorit în Havana?

Da, cu o mexicancă.

Carlota, nu-i așa?

Carola. Carola Gorostiza.

Se pare că e mătușa logodnicei fiului dlui Larrea.

Nu mai spune! Atunci suntem rude!

Și e aici, în Jerez.

A venit singură, fără soțul ei?

Nu fi băgăreață!

Da, fără Gustavo.

Avea de rezolvat niște probleme personale în Europa,

e în trecere până când pleacă următorul vas spre Havana.

Poate s-a certat cu soțul, de aceea a plecat așa departe.

Margot!

Problema e că nu are unde să stea.

Și casa mea e un dezastru.

M-am gândit că ar putea să stea la voi.

Mai bine decât la o pensiune.

- Desigur! - Sigur, scumpo!

Unde e mai bine decât la noi?

Mulțumesc.

- Manuel. - E totul în regulă?

- Cum se simte musafira? - Despre ea am venit să vorbim.

Te ascult.

Avem nevoie de ajutor.

Pentru Dumnezeu, nu știu care dintre voi e mai nesăbuit!

O să ne analizăm conștiința mai târziu.

Acum soția lui Gustavo trebuie dusă la mătușile mele.

Cred că mai bine așteptăm până diseară.

Nu cred că înțelegeți ce nebunie faceți.

Manuelillo, încetează.

Nu facem decât să-i găsim cazare unei musafire...

de o moralitate îndoielnică.

De mult nu mai cred în el,

dar ferească Dumnezeu să iasă ceva rău din planul ăsta.

Nu am vrut să deranjez.

Slujnica mi-a spus că-ți îngrijești soțul.

Nu mă deranjează să o fac.

De obicei mă ajută majordomul, dar azi este liber.

Cum se simte?

Tot mai pierdut în lumea lui încețoșată.

Din fericire, avem un amestec cu morfină care îi calmează anxietatea.

Îmi pare foarte rău de situația ta.

Doamne sfinte!

Dnă Carola!

O cabină.

Dnă Carola!

Da, sunt chemată pe punte.

Nici nu știe unde se află.

Din cauza epuizării și a calmantelor.

- E bine. Nu vă îngrijorați, sunteți bine. - Ce călătorie!

Trebuie s-o ducem de aici înainte să se trezească.

Dacă nu, o să fie ca și cum am muta un tigru.

- Bună seara. - Bună seara.

Ce s-a întâmplat?

Se simte bine?

E ceva ce nu v-am spus.

Carola suferă de angoasă.

Și călătoria neplăcută... Biata femeie...

are o situație mentală delicată.

Biata copilă! Atât de grav este?

Foarte.

Are halucinații, și, partea proastă,

crede că eu și Mauro suntem vinovați de suferințele ei.

Imaginați-vă cât delirează.

De aceea e important să se întoarcă cât mai repede acasă.

La rutina și soțul ei.

E cea mai bună cale ca să-și revină în simțiri.

Desigur.

Și, mai ales, să aibă liniște.

Cel mai bine e s-o izolați într-un dormitor unde se poate odihni,

pentru siguranța ei.

Putem s-o ducem în dormitorul din spate.

Dă în curtea interioară. Dacă are nevoie de aer curat,

nu trebuie să iasă în stradă.

Mulțumesc. E perfect.

Urmați-mă.

Dacă face o criză, să nu vă apropiați.

Dar nu vă faceți griji.

Trinidad și Santos rămân să vă ajute.

Dacă e prea nervoasă când se trezește, o liniștești un pic.

Voiam să-ți spun... Când am făcut curat,

am găsit niște lucruri de-ale vărului tău Luis.

Nu știu dacă au valoare sentimentală,

dar am vrut să ți le dau.

Mulțumesc.

Ai mai auzit ceva de avocatul englez?

Doar că nu s-a întors în Londra.

Acum e în Gibraltar.

Și asta te îngrijorează?

Nu știu.

Mi-ar plăcea să cred că farsa noastră a funcționat.

Dar îndoielile mele cresc întruna.

Vrei să te întorci în Mexic, nu-i așa?

Mă tem că da.

Presupun că te așteaptă o casă, copiii și prietenii.

Poate și o soție?

Nu este așa simplu.

Am o datorie de plătit.

Mi-am pierdut toată averea într-un mod neașteptat...

și a trebuit să mă împrumut de la un vechi dușman.

Era singurul la care puteam apela

fără să distrug reputația copiilor mei sau pe a mea.

Dar pactul cu diavolul are pericolele sale.

Dacă nu plătesc datoria înainte de termen,

copiii mei suportă consecințele.

Aș face orice să opresc lumea pentru câteva zile.

Doar câteva zile.

Doar ca să-mi trag răsuflarea.

E cineva acolo?

Hei!

Tu ești servitorul lui Larrea.

De ce sunt închisă aici, indian nenorocit?

Mai bine liniștiți-vă.

O să plecați de aici curând. Nu vă faceți griji.

Bună dimineața, Santos. Cum și-a petrecut dna noaptea?

Așa și așa.

Cu asemenea temperament,

nu știu cum o să suporte să stea închisă în cușcă.

Ce credeți că faceți? Sunteți idiot?

Scoateți-mă imediat de aici!

Câteva zile o să fie imposibil.

Apoi, o să vă duc la Cádiz, ca să vă îmbarc spre Havana.

Nu plec din orașul ăsta

până nu recuperez tot ce i-ați furat soțului meu.

Acea strădanie nu are niciun sens.

Mai gândiți-vă.

Obișnuiți-vă cu asta.

Ești nebun.

O să vorbesc cu un avocat.

Odihniți-vă.

Păstrați-vă energia. Traversarea Atlanticului poate fi furtunoasă.

Vreau să vorbesc cu Soledad!

Cu dna Claydon? Nicio șansă.

După ce mi-a distrus căsnicia, blestemata nu vine să mă vadă?

Vreau s-o văd!

Pentru orice aveți nevoie, Santos Huesos vă stă la dispoziție.

Sunteți vrednic de dispreț!

Vreau s-o văd pe Soledad Montalvo!

Niște domni din Madrid sunt tentați de proprietățile dv.

Nu se pricep la podgorii sau crame,

dar știu că e o piață în creștere și vor să investească.

Trimiteți-i la mine cât mai degrabă.

Atenție, nu vor fi ușor de convins.

Indivizibilitatea proprietăților complică lucrurile.

Am rugat-o pe Trinidad să mă coafeze ca pe ea. Îți place?

O ador. Arăți foarte bine.

- Cum e musafira? - Nu prea bine.

Țipă întruna.

Micuțule, vrei puțină apă?

Sper că știi ce faci.

Ce vrei să spui?

Nu știu ce treabă ai cu săraca femeie,

dar nu mă poți păcăli.

Soledad Montalvo.

Suntem în sfârșit față în față.

De fapt, ne-am întâlnit deja.

Când ați venit la mine,

înainte să leșinați, v-am îngrijit.

Nu vă amintiți?

Puteți să-mi explicați de ce m-ați închis aici?

Mauro Larrea e vinovat, nu-i așa?

Am venit să vă întreb ceva.

Poți să mă tutuiești.

Am auzit atâtea despre tine, parcă ne cunoaștem de-o viață.

Voiam să aflu despre ultimele zile ale vărului meu Luis.

Piticul te adora.

Niciunul dintre verii tăi nu te-a uitat.

Acum le dau dreptate.

Poftim?

Nu pot să te condamn pentru ce simțea Gustavo.

Am învățat să trăiesc cu amintea ta.

Era mai ușor să te urăsc pe tine.

Și așa mi-a răsplătit dedicarea.

Pariind moștenirea la un joc de biliard.

Împrejurările sunt cu siguranță neobișnuite.

Și eu am fost foarte afectată.

Dar se pare că totul e legal.

Nu e atât de legal, dacă sunt închisă fără voia mea.

Sigur Mauro ți-a zis că sunt o manipulatoare.

Să zicem că n-a fost zgârcit cu adjectivele.

E foarte simplu să judeci o femeie și să-i oferi o reputație proastă.

Noi două semănăm mult.

Așa este.

Pentru cei ca Mauro, femeile puternice sunt o amenințare.

Suntem femei ce nu se tem să obțină ce-și doresc.

Gândește-te,

ce știi de fapt despre Mauro Larrea?

Am adus lucrurile vărului tău Luis.

Mulțumesc.

Le spun slujitorilor să le dea de pomană, să păstreze doar ce ne trebuie.

Am vizitat-o pe Carola de dimineață.

Nu crezi că am mers prea departe?

Ce altă opțiune aveam?

Crezi că Gustavo a știut ceva despre nebunia asta?

Despre venirea Carolei din Cuba?

Nu cred.

Poate a pregătit totul în așa fel încât să nu afle.

Poate a inventat vreo călătorie în Mexic, cine știe?

Cum era Gustavo ultima dată când l-ai văzut?

Personal sau financiar?

Ambele.

Mi-a dat impresia că e departe de a fi fericit.

Edward se odihnește acum.

I-am ajustat doza ca să se relaxeze.

- Mulțumesc. - Plec, cu permisiunea voastră.

- Vin cu tine. - Desigur.

Dacă-mi permiți să-ți dau un sfat, nu mai vorbi cu Carola.

Minte așa cum respiră.

Dumnezeule, tu și Soledad îmi îngreunați viața.

Îmi pare rău.

Poți măcar să-mi faci cinste cu un pahar de vin.

Cunoști deja locurile de socializare respectabile.

Ce zici, te duc în cealaltă parte a orașului?

Mi-ar prinde bine un pahar.

Pe aici.

Minunat! Mulțumesc.

Dle Manuel!

Veniți un moment la mine, să-l vedeți pe soț.

I-a fost rău toată după-amiaza. Nu știu ce are.

Veniți cu mine, vă implor!

Mă scuzi 15 minute?

- Du-te. - Să mergem!

Îmi faceți cinste cu ceva, domnule?

Și o să vă citesc viitorul în palmă chiar acum.

Ce mână aveți, domnule scump!

Văd multe lucruri aici.

Tomasillo, toarnă-mi un pahar de vin în contul domnului.

Văd că ați avut

multe chestiuni nefinalizate în viață.

Văd și că ați avut noroc la pariuri...

Dar posesiunile vă sunt în pericol.

Chiar așa?

V-a vrăjit o femeie.

Nu înțeleg.

Dar nu este singură.

Gata cu prostiile astea!

Aici, între cele trei linii, e triunghiul.

Și cineva o să plece curând.

Între apă și foc, văd pe cineva plecând.

Lola, deja îmi deranjezi prietenul cu prostiile tale?

Nu mă certați, dle Manuel. Plec.

Nu uitați că pentru câteva monede vă fac o alifie

pentru inima frântă pe care o purtați ca un suflet rătăcit.

Nici mort de beat nu m-aș da cu alifiile tale.

- Pleacă! - Pierderea dumitale.

Nu i-a luat mult să-ți ghicească viitorul.

L-a nimerit?

Sper că nu.

Așadar...

Ziceai că ești prieten din copilărie cu familia Montalvo.

Practic, de când m-am născut.

Tatăl meu era doctorul familiei.

Mama a murit de tânără, așa că am crescut ca unul de-ai lor.

Vremuri fericite.

Cele mai bune.

Până când totul s-a dus naibii.

Mă scuzi.

Da, până când totul s-a dus naibii.

Mai întâi a plecat Sol,

apoi a murit Matías,

Gustavo s-a îmbarcat spre America...

Și Inés s-a dus la mânăstire.

Despre asta vorbea țiganca?

S-a dus la mânăstire și mi-a frânt inima.

Carola.

Mă bucur că te-ai întors.

Am venit doar să văd ce faci.

Nu știu cum de nu te deranjează

că averea familiei tale e în mâinile lui Mauro Larrea.

Acel om are un suflet negru.

Sigur nu ți-a spus tot adevărul

despre cum a obținut bunurile familiei tale.

N-o să mă poți surprinde cu nimic.

Nici dacă ți-aș zice că m-a înșelat și sedus

ca să-i strice reputația lui Gustavo?

Ca să-i submineze masculinitatea.

A reușit să facă toată Havana să creadă că m-am îndrăgostit de el

ca să distrugă onoarea mea și pe a soțului meu.

L-a târât pe Gustavo într-o casă rău famată din mahala

și l-a jecmănit printr-o șarlatanie.

Și s-a grăbit să ajungă în Spania înainte să-l poată opri cineva.

Mauro Larrea își înfige colții

oriunde vede o șansă de profit.

Sol, ai grijă cu omul acela,

te poate răni și pe tine.

Te-am avertizat să nu vorbești cu Carola.

Asta ar trebui să fie decizia mea, nu?

Nu-ți dai seama ce face?

Minte ca să ne învrăjbească. Și reușește.

Credeam că încep să te cunosc, dar nu mai sunt atât de sigură.

La fel și eu.

Am găsit o inimă, un desen,

cu numele tău și al vărului tău Gustavo.

Aveam 20 de ani.

Dacă îl iubeai așa mult pe vărul tău, de ce te-ai căsătorit cu altul?

Cu ce drept mă judeci tu?

Nu înțelegi nimic.

Stăpâna ta e plină de venin.

Nu vorbi așa.

Nici viața stăpânei mele nu a fost prea ușoară.

De ce îi iei apărarea?

Te simți rău?

Îți pregătesc ceva de mâncare?

Dacă trebuie să mă întorc cu ea în Cuba,

o să mă arunc peste bord.

Nu spune prostii!

Nu mai suport!

Jur că nu mai suport.

Da, așa simt.

Nici să fug nu pot.

Ce o să fiu?

Toată viața o fugară?

Nu e nicio mare aici, dar pot să mă arunc

în fața unui tren.

Dacă faci asta, vin după tine.

Așa că nu mai vorbi prostii.

Dragă Mariana,

Nu mai știu nimic de tine de multă vreme.

Presupun că scrisorile tale sunt trimise la Havana,

dar nu mai sunt acolo.

Întâmplarea a făcut să ajung în Jerez,

unde aștept să închei o tranzacție importantă

care va pune capăt problemelor noastre.

Te rog să-mi scrii, ca să știu că ești bine.

Maica stareță tot nu vrea să vă vadă.

Îmi pare rău.

- Spuneți-i că revin mâine. - Doamnă.

Fără supărare...

Veniți aici de multe zile.

Dacă ar fi vrut să vorbiți, nu credeți

că ar fi făcut-o deja?

Poate mâine se va răzgândi.

Maica stareță e încăpățânată.

Și eu sunt.

Dle Palmer, mă scuzați.

Făceam ordine în lucrurile lui Luisito

și am găsit scrisorile astea într-un cufăr.

Erau bine ascunse. Nu știu ce să fac cu ele.

Scrisori? Le-ai citit?

Să le citești?

Nu, doamnă.

E păcat să citești scrisorile morților, dnă.

- Dă-mi-le mie. - Da.

I le înmânez dnei Claydon.

Poate crezi că nu e treaba mea,

dar trebuie să știu niște lucruri,

ca să pot face ordine

în ideile din capul meu.

De bine, de rău,

ești încurcat până peste cap cu toată familia Montalvo.

Întreabă, nu te sfii.

Cum de s-a căsătorit Sol cu Edward Claydon,

când era foarte îndrăgostită de vărul ei Gustavo?

Fiindcă nu a avut de ales.

Doamnă.

Carmen le-a găsit printre lucrurile dlui Luis.

Mulțumesc.

Cu plăcere.

Știam că o să te întorci.

Mă gândeam să mergem împreună la un avocat.

Putem recupera tot, îți jur că împart cu tine.

Nu e drept ca fetele tale să nu rămână cu nimic,

erau trecute în primul testament.

- Și cum știi asta? - Poftim?

Că fetele mele erau în testament.

Cred că Gustavo mi-a spus.

Sau Luis.

Săracul Pitic, era atât de naiv!

Cred că a fost o pradă ușoară.

Ce sunt astea?

Nu le recunoști?

V-ați scris în secret ani la rând.

Luis le-a păstrat pe toate.

Vorbești în toate despre viața ta extravagantă din Havana.

Despre plantația de cafea, cât îți dorești să-l cunoști.

Vrei să-ți arăt exact unde îi faci avansuri?

Când Luis a venit în Havana, cred că ai văzut marea șansă.

Celibatar, cu proprietăți, fără copii.

Cum l-ai făcut să schimbe testamentul?

Lasă-mă să-ți explic.

Din cauza ta un biet om bolnav și extenuat a murit singur.

Și în cel mai urât mod.

Ești atât de orbită!

Da,

l-am convins să-i lase totul lui Gustavo.

Dar îi datora asta.

Din cauza tăcerii lui Luis, soțul meu a trăit o viață

învinuit de ceva ce nu a făcut.

Și săracul Gustavo!

Toată viața legat de una ca tine.

Nu suporți gândul că moștenitoarea n-ai fost tu.

Ți-ai bătut joc de soțul meu.

Cine știe ce intenții ai acum cu minerul?

Nu mai pierd niciun minut cu tine.

Crezi că știi totul, dar te înșeli.

Nu vrei să știi ce s-a întâmplat în ziua în care a murit Matías?

Nu pleca!

Mauro.

Dacă vrei să mă denunți, n-ai decât.

Nu protestez.

Voiam să-mi cer scuze.

Îmi pare rău că m-am îndoit de tine.

Crede-mă, n-am avut nimic cu femeia aia.

Te cred.

Și eu voiam să-mi cer scuze,

fiindcă m-am băgat în viața și deciziile tale.

Mulțumesc.

Ai vreun plan în seara asta?

Nu.

Ducii de San Lorenzo organizează un bal la Palatul Alcázar

în cinstea mea și a lui Edward.

Edward nu poate veni în starea lui,

și m-am gândit că poate mă însoțești tu.

Nu știu. Nu sunt sigur că e locul meu acolo.

Locul tău?

Al cui, dacă nu al unui emigrant opulent nou-venit în Jerez?

Dle Larrea, veniți cu mine, vă rog.

Repede.

Care este problema?

Problema? Alan Claydon!

Etajul de sus e încuiat.

Imposibil.

Trebuie să mergi la casa mătușilor lui Soledad...

Da.

Și caută-l pe Santos Huesos, indianul.

- Spune-i să vină aici. - Aici?

Da, domnule.

Domnule.

Mult succes!

Acum semnează. Aici.

- Cine naiba ești? - Mauro!

Nu îndrăzni să te apropii!

DUPĂ UN ROMAN DE MARÍA DUEÑAS

Subtitrarea: Pavlov Camelia

Redactor Anca Tach