Original subtitles

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi

și ne iartă nouă greșelile noastre,

precum și noi iertăm greșiților noștri,

și nu ne duce pe noi în ispită,

ci ne izbăvește de cel rău. Amin.

LUIS MONTALVO MATAS 7 IUNIE 1829 - 8 IUNIE 1870

Am primit aceste documente din Havana.

Ultima dorință a vărului dv. Luis.

Defunctul l-a numit pe vărul său Gustavo Zayas

unicul moștenitor al bunurilor sale.

Aici sunt incluse podgoriile, crama și casa.

În testamentul anterior, semnat în Spania, fiicele dv. erau moștenitoare.

Dar vărul și-a schimbat testamentul cu puțin înainte de a muri.

- Mi s-a zis să nu intre nimeni. - Avem afaceri importante de discutat.

Înțeleg, dar...

De discutat cu partenerii tatei...

Alan?

Alan, ce crezi că faci?

Am vorbit cu partenerii tatei

și mi-au spus lucruri interesante.

Nu mai avem nicio legătură cu acest domn.

Doamnă, noi trei am ajuns la concluzia

că soțul dv. nu este în deplinătatea facultăților mintale.

Ceea ce înseamnă că decizia sa cu privire la companie

nu are un temei legal.

Sau poate a fost supus planurilor dv. fără dorința lui.

Îmi închipui că boala tatei a început de mulți ani,

deci ideea c-ai putea să mă dezmoștenești iese din discuție. Nu-i așa?

Ca avocat al dlui Claydon, vă spun

că domnul are dreptul legal de a păstra această casă.

Mă gândesc să mă întorc în Jerez.

În Jerez? De ce?

Nu pot să mă împac cu ideea

că tot ce a rămas din averea familiei e în mâinile mele.

Pentru asta nu trebuie să pleci din Havana.

Un agent poate să scape de proprietăți și să-ți trimită banii.

Poate nu ar trebui să vând nimic.

Poate ar trebui să refac totul.

Să repun pe picioare La Templanza și podgoriile.

Și cu ce capital, dacă se poate ști?

Din câte știu, nu ai active lichide.

Și vechea afacere cu vinuri a familiei e un dezastru.

Cunosc un bancher londonez care poate...

Te gândești să mergi singur în Spania?

Nu mi-e ușor.

După cum știți, situația s-a înrăutățit în ultimele zile.

Eu și tatăl vostru am decis...

să vă trimitem la școală mai devreme.

- Nu vorbești serios! - Vrem să te ajutăm.

Știu.

Dar pe mine și pe tatăl vostru ne-ar ajuta

să știm că sunteți în siguranță și că aveți grijă de Estela.

Știu că e greu, dar trebuie să stați acolo

până când se rezolvă totul.

De dragul familiei.

O să lupt cu toate forțele. Alan n-o să ne înfrângă.

- Mă scuzați. - Da, domnule.

Știu ce s-a întâmplat cu vasul.

Credeam că Mauro Larrea e prietenul dv.

Este un ticălos, asta este.

- E încă în Havana? - Din câte știu, da.

Și cu banii neatinși.

- Domnilor, pâine cu zahăr. - Haideți!

E ieftină, doamnă.

Tu!

Nu am mult timp.

Doamna crede că am venit să iau pui pentru cină.

Șeful tău e în mare pericol.

- Și știi ce vor să facă? - Aș fi vrut să știu.

Dar nu mă aștept la nimic bun.

Ești foarte curajoasă că m-ai avertizat.

Santos, ascultă-mă. Nu vreau să i se întâmple nimic.

Spune-i șefului tău că sunt pe urmele lui.

Și tu?

Ce-i cu mine?

Cât o să mai fii proprietatea Carolei?

Dragule, nu vorbim de mine.

Și, în plus, unde să merg singură în lumea asta mare?

Nu trebuie să mergi singură. Am merge împreună.

Indian nebun! Nici nu mă cunoști.

Nici nu trebuie.

Ani la rând am muncit în adâncurile minei

și am învățat să recunosc valoarea

la prima vedere.

Trebuie să plec.

Nici la toată argintăria din Real de Catorce

nu te uitai cu așa pasiune, ștrengarule.

Șefu', trebuie să vă spun ceva.

Femeia aia îmi face din nou viața grea.

Mai bine să fim pregătiți,

mai devreme sau mai târziu vin după dv.

Să fim atenți. E tot ce putem face.

Ar trebui să părăsim insula.

Și unde să mergem? În Mexic nu pot, până nu plătesc datoriile

și nu asigur un viitor copiilor.

În plus, trebuie să-ți reamintesc că sunt un străin sărac, falit,

care nu mai are nimic?

Mă mulțumesc dacă nu muriți în Havana.

Dle Mauro.

Dle Mauro!

Un domn dorește să vă vorbească.

I-am spus că e prea târziu, dar nu vrea să aștepte până mâine.

Mă lăsați să intru sau vreți să facem altceva?

Presupun că-mi aduceți un mesaj de la Lorenzo Novas.

Nu vă pot spune cine m-a trimis,

doar de ce am venit.

Dacă sunteți aici pentru bani,

n-o să găsiți nimic.

Mă tem că nu pot pleca cu mâna goală.

Spuneți-i lui Lorenzo Novas că nu va reuși să mă intimideze.

Haide!

Asta nu rămâne așa.

Vreau să-i transmiți un mesaj lui Gustavo Zayas.

Mulțumesc că ați fost de acord să ne vedem aici.

Aș fi venit la dv. acasă, dar nu am vrut să mă vadă soția.

Despre ce vreți să vorbim?

Nu mi-a plăcut niciodată să acuz pe cineva,

dar situația cu soția dv. scapă de sub control.

Intrați!

Vedeți asta?

E un mesaj de la Lorenzo Novas, instigat de soția dv.

Doar pentru că n-am vrut să mă implic în afacerile lor murdare.

Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu responsabil pentru ce va urma.

Iar eu nu permit ca amantul soției mele să mă cheme să dau explicații.

- Nu sunt amantul nimănui. - Jumătate din oraș asta crede.

Voi doi v-ați lăsat văzuți împreună, fără rușine.

Chiar în propria mea casă.

- Poate ne-au văzut... - Vă rog, lăsați scuzele!

Am o propunere pentru dv.

Știți să jucați biliard?

Da.

Un meci, atunci. Noi doi.

Câștig, nu o mai vedeți pe soția mea. O lăsați în pace.

Și dacă pierdeți?

Plec.

Mă mut în Spania și vă las cale liberă.

O puteți face amantă în ochii tuturor sau ce vreți dv.

Sau poate preferați alternativa.

Ce alternativă?

Rezolvăm asta cu două pistoale.

La 15 pași.

Și doar unul rămâne în viață.

Vorbiți serios?

Doar dacă refuzați...

pentru că nu aveți onoare.

Palmer a spus că vrei să vorbim.

Indiferent dacă crezi sau nu, îi vreau doar binele tatei.

Scutește-mă de minciuni.

Părerea fiului contează mai mult decât cea a soției.

Judecătorul a decis ca tata să fie internat imediat într-un sanatoriu.

Pleacă mâine.

Gustavo Zayas își dorește

un duel într-o chestiune de onoare.

Da, dar nu unul cu pistoale, ci cu tacuri de biliard.

- Unde? - La salonul unei anume Chucha.

- În Manglar. - Dumnezeu să aibă milă de noi.

Aș vrea să vă rog ceva.

Dacă s-ar întâmpla ceva...

Ați putea lua capitalul pe care l-am lăsat în depozit?

Don Mauro,

ca la orice duel între domni, aveți nevoie de un martor.

Și, pentru că pe insula asta nu răspunde nimeni de dv.,

sunt obligat să o fac eu.

Pare atât de rău?

Altul în locul dv. ar fugi mâncând pământul.

Nu știu, dar ceva îmi spune că nu prea fugiți de probleme.

Dacă Gustavo Zayas vrea un duel, îl va avea cu vârf și îndesat.

Toată viața am riscat. M-am săturat să fiu în defensivă.

Pentru Dumnezeu!

În final, se pare că aveți același sânge fierbinte

ca toți acei caraibieni nebuni care ne înconjoară.

Șeful tău ori e curajos, ori nu gândește deloc.

Trebuia să-l convingi să plece.

Jură-mi că veți avea grijă.

Jur.

Dacă mă săruți iar, fără gardul dintre noi.

Ce obraznic ești!

Trinidad.

Viața mea și cea a șefului meu sunt în pericol pe insula asta.

Hai să fugim împreună!

- Chiar îmi ceri asta? - Da.

E adevărat ca pășunile

de pe dealurile San Miguelito, unde am crescut.

Dar...

- Unde o să mergem? - Oriunde vrei tu.

Unde nu țin oamenii în lanțuri.

Pot să te întreb ceva?

Și tu ești îndrăgostită de mine?

Indian nebun! Sigur că nu sunt îndrăgostită de tine.

Nu știi să minți.

Mâine, cum răsare soarele, vin să te iau.

Vino doar cu hainele de pe tine, să nu dai de bănuit.

Domnilor, trebuie să vă avertizez, am să fiu nemilos.

Nu te mai lăuda și hai să jucăm!

Voi, englezii, nu jucați cărți atât de bine precum credeți.

Să vedem dacă mai credeți asta cu buzunarele goale.

Edward.

Ascultă-mă. Alan n-o să te închidă.

Părăsim țara în seara asta.

Am rude și prieteni în Jerez care mă vor ajuta să te țin în siguranță.

Totul o să fie în regulă.

Uită-te la asta!

Dragule, vino aici!

Vino, nu pleca!

- Bună seara, Horacio! - Urâtă noapte, stăpâne Juliancito!

Da. Plouă cu găleata, prietene.

Înțeleg că nu e prima dată când veniți aici.

Și sper că nici ultima.

Zayas vă așteaptă sus.

- A venit însoțit? - Dv. ce credeți?

- Vreau să-mi păzești spatele toată seara. - Fiți fără grijă!

Mă bucur să vă revăd, dle Julián.

Întotdeauna o plăcere.

M-ați cam neglijat.

Și mă bucur să-l cunosc și pe invitatul nostru.

Încântat.

Dle Gustavo!

Bine ați venit!

Bună seara, dle Zayas!

Am adus propriile tacuri. Sper că nu vă deranjează.

Eu am să folosesc unul de aici, dacă dna Chucha îmi permite.

Biliard francez? Carambol?

Așa să fie. Cine ajunge primul la 150 câștigă.

Sunt de acord.

Cap.

Pajură.

Dle Larrea, dv. primul.

Nu știu ce pune la cale Gustavo de joacă așa prost.

Prost? A avut un joc impecabil.

Nu mă refeream la nimic evident.

O mică greșeală la momentul potrivit,

o lovitură care nu încadrează și o bilă ratată la milimetru.

Da.

Mă gândesc la ce e mai rău.

E posibil ca Gustavo să încerce să-și lase soția

și să dispară.

Vărul său Luis i-a lăsat moștenire niște pământ în Jerez.

Așa că, dacă ați câștiga,

el, îndurerat, dar conștiincios,

ar scăpa de toată tărășenia asta

și ar fi liber să se întoarcă în Spania,

fără greutăți, fără responsabilități și fără soție.

Ce nenorocit!

Ce ar trebui să fac?

Să pierdeți.

Poftim?

Pierdeți, ca să câștigați.

- Pariez pe Mauro. - E cel mai bun.

Mauro, nu se face așa!

Ți-am zis, nici nu poate lovi bila.

Vă invidiez, prieteni. Nevastă-mea e o pacoste.

Mă bucur că sunt burlac.

Știți cum se spune...

Îmi dau seama că vă cer ceva peste îndatoriri.

Să ne acompaniați într-un viitor nesigur, într-o țară străină,

fără avertisment.

Înțeleg perfect dacă vreți să rămâneți.

Dar, vă rog, lăsați-mă să vă cer o ultimă favoare.

Dacă rămâneți în Londra, nu spuneți nimic de plecarea noastră.

Dacă află fiul meu vitreg, suntem pierduți.

Desigur că venim.

Serios?

Ați avut grijă de noi atâția ani, dnă.

Ar fi îngrozitor să vă lăsăm acum, când aveți mai mare nevoie de noi.

Așa este. Și nu ar fi nici profesional.

- Palmer. - Nici englezesc.

Dumnezeu să salveze regina și pe voi.

Așa vă vreau.

Următorul punct câștigă.

Ce se întâmplă? Jucați ca să pierdeți?

Mauro, poți s-o faci.

Care este miza?

Inima doamnei Zayas.

Cred că este teribilă.

- Putem sta aici mult și bine. - Jocul trebuie să se încheie.

Zayas știe asta.

Dacă mai continuă,

începe să umble vorba și devine bătaia de joc a Havanei.

Da!

Dle Mauro!

Bravo!

Felicitări!

Înțeleg că problema e rezolvată.

Și, vă rog, transmiteți-i salutări soției.

Doar dacă...

Dacă ce?

Doar dacă nu vreți să vă răzbunați

și să jucăm serios.

Uitați, indiferent de problema cu soția mea,

știu că amândoi avem nevoie de capital.

Dv. vă trebuie bani, din motive necunoscute mie,

și eu sunt în aceeași situație.

Și acum pe ce pariem?

Ce puteți oferi?

Treizeci de mii de pesete.

Eu, o casă, o cramă și niște podgorii în Jerez.

Se numește La Templanza.

Accept.

Dar vreau titlurile de proprietate pe masă înainte să ridic tacul.

Iar dl Julián Calafat să fie intermediar.

S-a făcut.

„Cumpătare.” De asta o să avem nevoie amândoi.

Șefu'.

E un risc prea mare.

Vă jucați toată averea.

Dacă pierdeți, o să fiți ruinat.

Stai liniștit.

E timpul.

Semnalul.

Dra Hudson, din trăsură. Edward.

Promit...

Ne întoarcem, eu, tu și fetele.

O să ne întoarcem acasă.

Trebuie să mergem.

Altfel, viața mea n-ar avea niciun sens.

Dle, asta înseamnă că o să aveți noroc la jocul din seara asta.

Domnilor, v-am avertizat, norocul e de partea mea.

- Ești foarte norocos. - Încă unul?

Haide, omule, fă cărțile!

Ai mers prea departe. Haide!

E închis.

Închiși în propria casă. La naiba!

Am câștigat din nou!

Domnilor, v-am avertizat.

Am spus: „Ce loc ciudat de a lăsa umbrela!”

Mulțumesc!

Până la 100, să câștige cel mai bun.

- Încă unul? - Desigur!

Ai câștigat.

Edward e pregătit să-ți lase moștenirea, dacă...

ești de acord să nu-l închizi.

Trebuie să am asta în scris.

Este un testament semnat acum o clipă.

Totul e împărțit la cei patru moștenitori.

În mod egal?

Desigur.

Sunt singurul lui fiu.

Te aștepți să împart ce-mi aparține de drept

cu cele trei fiice ale tale?

Sunt surorile tale.

Jumătate și jumătate, atunci.

Ia jumătate, du-te în Cape Town

și, te rog, lasă-mă să am grijă de el aici.

Am altă ofertă pentru tine.

Totul pentru mine și nicio para pentru tine și fetele tale.

Ai luat deja destul de la tata.

- Să jucăm. - Minunat!

Ghinion.

Hai, mâna asta merită un pahar.

Poate un mic dejun bun ar fi mai indicat, mon ami.

Aveți dreptate.

Palmer, poți s-o trezești pe Hudson?

Palmer?

Unde naiba sunt?

Am trei. Trei ași.

Palmer?

Hudson?

Nouăzeci și nouă egal.

Cine punctează acum câștigă.

Haide!

Da!

Felicitări, șefu'!

Ce partidă, domnilor!

Dle Mauro, felicitări!

Domnilor, pariul e pariu.

Dacă vreți să semnați această scrisoare,

o să am grijă ca schimbul de proprietate să se facă imediat.

Prea bine. Mulțumesc foarte mult.

Felicitări!

Un joc grozav.

Moștenirea întregii familii e în mâinile dv.

Vă rog să-mi onorați genealogia.

Și, dacă vreodată vă întâlniți cu verișoara mea, Soledad,

spuneți-i din partea mea că...

Că am făcut tot ce-am putut să mă întorc.

Prietene, cred că ne urmăresc.

Pun pariu, sunt oamenii lui Lorenzo.

Era de așteptat.

Ce facem?

Ne despărțim. Pe mine mă vor.

Pune ăsta într-un loc sigur.

Nu vreau să risc.

Sunteți sigur?

Da, nu-ți face griji. Du-te!

Ce e, nenorocitule?

Prietenul tău nu a avut chef să vină azi sau ce?

Putem să o luăm pe căi separate și să uităm de asta.

E prea târziu.

E totul în regulă?

Da, dar...

El se va trezi cu o durere de cap îngrozitoare.

Multe umbre ne urmăresc aici.

Într-adevăr.

Soarta vrea să mă întorc în țara mea.

Hai să părăsim Cuba.

Hai să luăm prima navă peste Atlantic,

apoi să ajungem în Cádiz cum putem.

Șefu', dacă sunteți de acord,

aș vrea să mai iau pe cineva cu noi în această călătorie.

Trinidad. Sclava dnei Carola, nu?

N-o să mai fie prea mult sclava ei.

Nu vă faceți griji de biletul ei, îl plătesc.

Nu, omule, nu e nevoie.

E bine că vrei s-o eliberezi de femeia aia.

Mulțumesc, șefu'.

Singurul lucru...

Nu-mi rămâne decât să te împart cu altcineva, prietene.

Știți că voi fi mereu lângă dv.

Ești gata?

Dar încă nu ți-am dat răspunsul.

- La ce? - La propunerea de a fugi împreună.

Sigur o să fim prinși.

O să mă biciuiască până la moarte, iar pe tine te bat măr.

- În cel mai bun caz. - Am să te protejez.

Nu mi-e frică de durerea biciului.

De ce ți-e frică?

Să nu dau de ceva mai rău.

Asta...

E tot ce cunosc.

Oricât de rău ar fi.

Nu poți fi fericită aici.

Când eram mică

și m-au adus din Africa,

mi s-au întâmplat multe pe vas.

A fost o revoltă.

Iar tatăl meu a fost omorât și aruncat în mare.

Și...

Și mama s-a îmbolnăvit.

Toată călătoria.

Și a murit și ea, cu o zi înainte să ajungem pe uscat.

De foame sau de supărare, nu știu.

Îmi pare foarte rău.

Am ajuns foarte bolnavă.

Mă stingeam.

Dna Carola m-a cumpărat

și m-a îngrijit.

Mi-a salvat viața,

așa cum a făcut șeful tău cu tine.

Dar ți-a oferit o viață mizeră.

Alta nu știu.

Trinidad, vino aici!

Dumnezeule!

Dacă te găsește aici, ne omoară pe amândoi.

Trinidad!

Santos!

Dă-mi mâna!

E normal să-ți fie frică. Dă-mi mâna!

Hai, să plecăm de aici! Trinidad!

Îmi pare rău!

Trinidad!

Poftiți, domnule!

Mulțumesc!

Beți, o să vă simțiți mai bine.

Așa.

- Mă întorc imediat. - Da.

Pământ la orizont!

DUPĂ UN ROMAN DE MARÍA DUEÑAS

Subtitrarea: Pavlov Camelia

Redactor Anca Tach