Original subtitles

Portocale. Portocale proaspete.

Sunt un chilipir, doamnă. Au un preț bun.

Îmi veți mulțumi că v-am făcut să vă răzgândiți.

Domnilor, doamnă.

Aș dori să vă anunț că vasul nostru a plecat,

modificat pentru a transporta încărcătura noastră...

de cărbuni.

În ce golf se află vasul?

Informația este confidențială.

Înțelegeți că ne luăm măsuri de precauție.

Așa e mai puțin probabil ca cineva cu gura mare

să avertizeze autoritățile

sau afurisiții de aboliționiști.

- Înțelegeți că am tot... - Dv. știți unde este?

Nu vă faceți griji! Novas se ocupă de lucrurile mai dificile,

noi doar luăm banii.

Nu mai vorbi despre mine.

- N-am crezut... - Arată dizgrațios.

Alan, cât timp intenționezi să stai în Londra?

Nu sunt sigur.

Afacerea din Africa nu merge cum mi-aș dori.

Cred că ar fi bine să încerc și altceva.

Sunt și alte oportunități interesante în Londra.

Ești binevenit să rămâi la noi cât îți dorești.

Mulțumesc, tată.

Aș putea fi de ajutor în afacerea familiei.

Am căpătat multă experiență în colonii.

Ne descurcăm de minune, dar îți mulțumim foarte mult.

Chiar și eu am început să iau parte la activitățile cotidiene ale companiei.

- Chiar așa? - Da.

Tatăl tău s-a despărțit de partenerii lui

și a redirecționat afacerea către vinurile din Jerez.

O piață pe care o știu foarte bine, din motive evidente.

Dorești niște sos?

Chiar și așa, îmi doresc să rămân o vreme.

Să petrec timp cu tata...

Și mereu mi-am dorit să-mi cunosc surorile mai bine.

Ești binevenit să rămâi cât îți dorești.

Mersi, tată!

Să-ți cunoști surorile?

După atâta timp, mi-am pierdut orice speranță.

Aș vrea să recuperez timpul pierdut.

Ești binevenit să rămâi la noi cât îți dorești.

Îmi pare atât de rău! Iartă-mă!

- Palmer, te rog! - Dnă.

- Mulțumesc! - Desigur.

- Mă simt așa de prost. - Veniți, dle.

Curățăm imediat. Nu vă-ngrijorați!

Binecuvântată Fecioară, protejează-mă!

Sper să nu mai întârzie. Mi-e atât de foame, că aș mânca un berbec.

Nu știu dacă găsim un berbec,

dar un han din apropiere are niște șorici de te lingi pe degete.

- Fac eu cinste, cât așteptăm. - Ești nebun?

Nu. Nu pot să mă mișc de aici.

Dar este aici, aproape.

Nu înțelegi?

Dacă iese stăpâna și nu mă vede aici,

dau de belea.

Am uitat, ești proprietatea ei.

Și tu trebuie să te supui șefului tău.

Este diferit. Da, Mauro este șeful meu,

dar noi ne-am riscat pielea muncind împreună în mină.

Chiar mi-a salvat viața odată, când s-a surpat.

Și cine ți-a zis că stăpâna mea nu mi-a salvat viața?

Cine știe ce aș fi făcut dacă nu era ea?

Poate eram pe o plantație, rupându-mi spinarea,

sau mai rău.

În loc să fiu în siguranță, într-o casă frumoasă.

Diferența este că eu pot să plec când vreau.

Ascultă.

Mi-ar fi plăcut să merg să mănânc șoriciul ăla cu tine.

Nu fiți trist!

Sunteți pe cale să vă îmbogățiți, dar parcă mergeți la înmormântare.

Chiar nu vă mustră conștiința din cauza naturii afacerii?

Pentru Dumnezeu, lăsați asta pe seama pioșilor și a masonilor.

Dacă am remușcări, le rezolv cu duhovnicul.

Ca să știți,

sclavii nu sunt doar slujitori, ci parte din familie.

Sunt hrăniți bine, îmbrăcați și răsfățați. Nu-i așa, Trinidad?

Aproape toată viața împreună.

Vedeți?

Așteptați.

Vreau să vă întreb ceva.

Dacă e să fim împreună în porcăria asta, fiți sinceră.

De ce insistați să acționați pe la spatele soțului?

Sunteți căsătorit?

Am fost.

Veți fi de acord cu mine, căsătoria este o alianță complexă.

Îți oferă bucurii și neplăceri. Și uneori este o luptă pentru putere.

Mai mulți bani în buzunar, mai multă putere în căsnicie.

Sunteți la fel de disperat și mi-ați oferit o oportunitate.

Să-mi multiplic moștenirea fără să o ating.

Nu-mi plac cei ce lasă femeile nesatisfăcute.

Nu s-a plâns nimeni până acum.

Să mergem!

Cred că eram de vârsta ta.

Am furat mormolocii și i-am pus în punci...

Ospătarul s-a dus să toarne în pahare, apoi...

Toată lumea prezentă la petrecere a băut punciul cu mormoloci.

- Nu i-au simțit? - Nu cred, nu.

- I-au dat toți pe gât. - Aș avea mari probleme.

Ce este așa de amuzant?

Le spuneam că odată,

când eram mic, am prins niște mormoloci în iazul din Hyde Park,

și la o petrecere a tatei i-am pus în punci.

Tata dădea petreceri?

Părinții mei dădeau multe petreceri.

Și îmi amintesc că mă duceau la târguri.

Noi n-am fost niciodată.

Cea mai frumoasă aventură din lume!

Cu artificii, cititoare de tarot, circari, magicieni...

E chiar acum unul la Grădinile Kensington.

Am putea merge.

Putem?

Tatăl vostru nu s-a simțit foarte bine zilele astea.

În plus, și cred că Alan va fi de acord,

atracțiile de noapte nu-s locul potrivit pentru domnișoare.

Acum, înapoi la treburile voastre.

Ați auzit-o pe mama.

E minunat să te văd jucând rolul de frate mai mare.

Nu joc niciun rol.

Alan, nu trebuie să te prefaci.

Nu m-ai plăcut niciodată.

M-ai urât din prima clipă.

Cred că m-ai fi strangulat cu bucurie în ziua nunții mele.

Aveam 17 ani,

iar tu erai cea care o înlocuia pe mama.

Mă învinovățești că mă simțeam în plus?

Nu.

Dar, de atunci, tatăl tău a făcut totul

să te includă în viața noastră, eu, la fel.

Tu nu ai vrut să faci parte din ea.

Am greșit.

Dar acum am șansa să îndrept lucrurile.

Mai întâi trebuie să-ți acordăm șansa, nu?

Și o s-o faceți?

A venit asta pentru dv., șefu'.

O invitație la petrecerea aniversară a domnului Luis Montalvo,

ținută de vărul lui la El Cerro...

Nu, nu mai calc niciodată în casa aia.

Sclavii ăștia nu par să ducă o viață proastă.

Poate că aparențele înșală, șefu'.

Munca noastră în mină era mai grea.

Mă scuzați.

Luis Montalvo?

Mauro Larrea. La dispoziția dv.

Vă amintiți de mine?

Mexicanul prin adopție.

Încântat să vă revăd.

Sper că ați primit invitația la petrecerea mea aniversară.

Da. Dar regret să vă anunț că nu pot participa.

Îmi pare rău.

V-am distrus pălăria.

- Să vă cumpăr una nouă. - Nu vă faceți griji.

Atunci, măcar o cafea, să mă revanșez pentru stângăcie.

Spuneți-mi, ce vă aduce prin Havana?

La început, am venit în Cuba din motive familiale.

Probleme nerezolvate cu vărul meu Gustavo.

Familia.

Ce cuvânt simplu, dar complicat în același timp!

Ați venit din sudul Spaniei, nu-i așa?

Din Jerez de la Frontera.

Urmașii unei familii minunate care se ocupa de podgorii.

Uite ce frumos e! Crezi că mi-ar sta bine?

Dv. sunteți frumoasă mereu.

Ce lingușitoare ești!

- Fii mai atentă! - Mă scuzați!

Dacă spargi ceva, te trimit pe plantația de cafea,

unde nu o să mai fii cu capul în nori.

Grăbește-te!

Vărul dv. și Carola sunt un cuplu...

foarte interesant.

Ea e o femeie ciudată.

Ciudată și... fermecătoare.

Pot să vă dau un sfat?

Aveți grijă!

Nu vă lăsați păcălit!

Dacă vă apropiați prea mult de ea, o să fie greu să scăpați.

Comportamentul ei nu-l face gelos pe soț?

Lui Gustavo îi e indiferentă.

În inima lui nu e loc pentru ea, oricâți ani ar trece.

Cel mai rău lucru pentru un bărbat e să-și piardă respectul de sine.

Dar asta nu se întâmplă peste noapte.

Totul începe cu o decizie greșită.

Pot să vă mărturisesc ceva?

Cred că am luat-o deja.

O afacere ce-mi va aduce mulți bani...

Dar cu prețul încălcării principiilor mele.

Aveți grijă.

Unele limite n-ar trebui depășite.

Altfel sufletul dv. plătește prețul.

Ce mai vrei acum?

Șefu', nu vă implicați în acea afacere.

Și ei sunt oameni. Gândesc, mănâncă,

îi dor dinții și-și jelesc morții.

Ți-a picat cu tronc sclava dnei Carola, nu?

Sclava are un nume. Trinidad.

Toți au un nume, șefu'.

Vă amintiți când coboram în mină?

Ne puneați să lucrăm până ne ieșea sufletul,

dar nu ne-ați tratat ca pe niște animale.

Cine a vrut să rămână, a făcut-o.

Cine a vrut să plece, nu a fost forțat să stea.

Vremurile alea s-au dus. Acum avem alte probleme.

Trebuie să reușesc, pentru viitorul copiilor mei.

Șefu'...

În viață, lucrurile sunt ori bune, ori rele.

Sunt alte căi să vă refaceți averea și să vă plătiți datoriile.

Și o știți bine.

Nu este în regulă.

Iar?

Vino și sărută-mă!

Vorbesc serios. Nu-l putem înșela pe Gustavo.

Lui Gustavo nu i-a păsat niciodată de tine.

De ce îți faci griji pentru el acum?

Am venit aici ca să repar relația cu vărul meu.

Nu doar că n-am făcut asta, am adăugat probleme.

Soledad n-ar fi mândră de mine.

Soledad?

Târfa aia mi-a distrus viața din celălalt capăt al lumii.

Nu o jigni, nu o cunoști!

Și tu îi iei apărarea?

Nu știi cum e să nu te simți iubită.

Să umpli golul lăsat de altcineva.

Familia mea mereu m-a făcut să mă simt așa.

Să umplu golul lăsat de Matías, fără să reușesc, în orice caz.

Și nu crezi că, măcar o dată, ar trebui

să fim iubiți așa cum merităm?

20 OCTOMBRIE 1869 BILANȚ CONTABIL

Palmer, cum e stăpânul?

Nu a ieșit din cameră toată după-amiaza, dnă.

Am intrat de multe ori să-l văd. Este bine.

Nu vă îngrijorați!

Cina e gata în jumătate de oră.

Ți-am zis ce binecuvântare e să te avem?

E o onoare să vă servesc, dnă.

Mulțumesc!

Anunță-le și pe fete de cină, te rog.

Dra Marina și dra Lucrecia nu sunt acasă.

Cum adică nu sunt acasă?

- Mamă! - Palmer.

Domnule.

Știți ce oră e?

Regret, e numai vina mea.

Au fost cu mine la Savile Row, apoi la cumpărături pe strada Regent.

Îți place?

Sunteți prea tinere să veniți așa târziu! Și să porți aia!

Ți-am luat mănuși de mătase, iar tatei o eșarfă frumoasă.

Tot ce vrem este să aveți un comportament adecvat.

Mergeți în camera voastră!

Fetele tale cresc, dar le tratezi ca pe niște copile.

Evident că mâine returnăm totul.

Nu este corect! Alan încerca doar să fie amabil!

Să se revanșeze pentru aniversările pierdute.

Vrea să repare

tot răul provocat în câteva zile.

Și partea cea mai rea e că îi permiteți.

Ne-a zis că o să încerci să ne întorci împotriva lui.

Chiar așa? Și ce altceva a mai spus?

Că ai motivele tale să nu-l crezi.

Îi pare rău pentru comportament.

Vrea doar să ne cunoască mai bine, și noi la fel.

Și, chiar dacă s-a comportat urât, rămâne fratele nostru.

Nu vreau să vă rănească.

Suntem destul de mari să gândim singure.

N-a zis nimeni contrariul.

Dacă ar fi așa, ne-ai spune ce se întâmplă.

- Adică? Nu se întâmplă nimic. - Mamă, te rog!

Ai renunțat la obligațiile sociale, de la o zi la alta,

doar ca să conduci compania. Iar tata de abia iese din cameră.

Ai dreptate.

Sunteți deja adulte, ar trebui să fiți tratate ca atare.

Mai întâi trebuie să-mi promiteți

că nu-i veți zice surioarei voastre nimic din ce vă spun.

Să mergem!

Îmi pare rău, dragile mele!

Trebuie să putem face ceva. Un tratament care să-l însănătoșească pe tata.

Nu, draga mea.

Nu există tratament pentru tatăl tău,

iar noi nu știm cum va evolua boala, așadar...

Tot ce putem face e să-ncercăm...

să-l ajutăm să nu sufere.

Mamă, o să te ajutăm.

I-ați frânge inima dacă v-ați purta diferit cu el.

Ca și cum ar fi neputincios, ori ați fi speriate de el.

Nu trebuie să afle că știți.

Nici fratele vostru nu trebuie să afle.

Alan nu va-ncerca să ne facă rău.

E mai bine să fim precaute.

Acum aveți șansa să-mi dovediți că sunteți demne de încredere.

Vă iubesc.

Palmer, trebuie să mă ajuți.

- Desigur, dnă. - E o problemă delicată.

Vreau să stai cu ochii pe domnișorul Claydon

cât lucrez.

Lăsați-o pe seama mea.

Incredibil, dle Mauro!

Sunteți în Havana de câteva zile și ați făcut atâtea!

Mergeți la petreceri selecte și la întâlniri secrete.

Ce fac în afara casei dv. nu vă privește.

Nu-i așa?

Permiteți-mi să vă spun că celelalte activități, nu.

Dar ultima, fiindcă sunt mulatră,

mă afectează un pic.

„Mulatră”?

Un sfert din sângele meu e negru.

Vedeți dv., bunica

era o sclavă frumoasă.

La 13 ani a fost lăsată însărcinată de stăpânul casei, care avea 53.

Opt luni mai târziu, s-a născut mama mea.

Pentru că stăpânii nu aveau copii, iar doamna era stearpă ca un deșert,

au decis să o păstreze.

Ca să nu se atașeze de copil, bunica mea

a fost dusă la altă proprietate.

Acolo, pentru că nu-și putea vedea fiica crescând,

a devenit din ce în ce mai furioasă și a fugit.

Pentru fugari,

sclavii ce fug de la stăpân,

sunt doar trei moduri de scăpare.

Cel mai bun, să ajungă într-un port, să se emancipeze într-o țară americană.

Al doilea e să fie prinși și biciuiți.

Și al treilea?

Să fie sfâșiați de câini.

Câini de vânătoare antrenați să prindă și să omoare sclavi.

Vreți să știți prin care dintre cele trei a trecut bunica?

Și eu aș vrea.

Dar nu s-a aflat niciodată.

Nu mă simt bine, merg să mă întind.

O clipă. Am o sugestie.

O petrecere, aici, să sărbătorim majoratul Marinei și Lucreciei.

O petrecere? Da! Te rugăm!

Nu cred că este o idee bună.

Ieri credeai că este o idee minunată.

Prefer să mai aștept.

- Poftim? - Ați înnebunit?

Da, tată, te rog!

O las pe mama să decidă.

Trebuie să mă întind, am o migrenă teribilă.

O să-l trimit imediat pe Palmer.

Se pare că de tine depinde.

Da. Mergeți să vă îmbrăcați.

Da, mamă.

Înțeleg că ești sceptică.

Și sunt conștient că nu pot recupera anii pierduți cu o petrecere,

dar e un început, nu-i așa?

Când eram mai mic,

din cauza bolii mamei, nu am avut nicio petrecere.

Vreau ca surorile mele să se bucure de ce nu m-am bucurat eu.

Și e doar o petrecere. Mă ocup eu de tot.

Pentru mine e o după-amiază de muncă, dar pentru ele

e o seară pe care n-o vor uita.

Larrea, prietene, mă bucur să te văd.

Credeam că ai ales alte afaceri

și că n-o să te mai văd.

Dar, te rog, ia loc. Vino.

Mulțumesc, dar o să fiu scurt.

Aveți contacte cu mișcarea antisclavagistă?

Prietene, uite,

în domeniul meu,

sunt în relații bune cu însuși diavolul.

Și spuneți că vasul e aproape gata de plecare?

Exact.

Deși are libertatea de a naviga spre Puerto Rico,

o să pornească spre o altă destinație,

apoi se întoarce în Cuba cu peste 600 de africani.

Dar nu știți unde este ancorată?

Din păcate, nu, domnilor.

Și nu știe nimeni?

Da, s-ar putea să știe cineva.

Și există șansa să aflați?

E foarte greu.

Intenția mea era ca, după ce vă informez, să mă retrag din chestiunea asta

și să nu mai am nimic de-a face cu ea.

Domnule...

Bunele dv. intenții sunt lăudabile.

Dar, fără acea informație, ne poate scăpa totul printre degete.

Dle Larrea,

dacă ați putea afla, ați salva multe vieți.

E multă suferință la mijloc.

Asta e cea mai bună șampanie.

Hai! De data asta nu mai pun mormoloci în ea.

Draga mea, cine este bărbatul acela?

Cine, dragule?

Acolo. Mă urmărește constant.

El, despre el vorbesc!

Probabil un prieten de-ai lui Alan.

- Nu se uită la tine. - Ba da, o face!

De ce nu mă crezi?

Scuze. Te cred, dar mi se pare că exagerezi.

- Promiți? - Nu te gândi la asta.

Uite ce frumoase sunt fetele noastre!

Seara asta e importantă pentru ele.

Poți să-mi aduci un pahar de șampanie?

Desigur.

Bună seara! Nu am făcut cunoștință cum se cuvine.

Sunt Sol Claydon.

Adams. Callum Adams.

Dle Adams, cum se numesc fetele mele?

Poftim?

Sunteți astă-seară aici, deci sigur știți cum se numesc fetele mele.

Terminați cu prostiile!

Vreau să-mi spuneți chiar acum ce faceți aici

și de ce îl priviți încontinuu pe soțul meu.

Mauro Larrea, ce mă bucur să vă văd!

Credeam că nu mai aveți încredere în mine.

Un om se poate răzgândi.

Și mă bucur că ați făcut-o.

Putem vorbi undeva mai discret?

Putem.

Dar o să vă previn, mai întâi.

Nu pot să dispar de la petrecerea ținută de mine

și să-mi risc reputația, fără o recompensă bună.

Aveți cuvântul meu că o să merite.

Petrecerea e o capcană pentru tatăl vostru.

Cineva a angajat un psihiatru ca să-l observe și să pună un diagnostic.

Cine ar face asta?

Un singur răspuns ar avea logică.

Alan n-ar face una ca asta.

Și, pe lângă asta, nu știe nimic.

Nu i-am spus nimic despre ce se întâmplă cu tata.

Marina?

Mi-a promis că nu spune nimănui.

Trebuie să-l scoatem de aici.

Am vrut să vorbim ca să-mi cer scuze.

Datorită sfatului dv. o să primim

o sumă generoasă de bani.

Și nu v-am mulțumit cum se cuvine.

Mă bucur că v-ați dat seama

și că ați trecut peste scrupulele absurde.

Nu sunt obișnuit să nu dețin controlul.

În afaceri, mereu dețin controlul.

Nu mă îndoiesc.

Deși uneori e bine să te lași dus de val.

Atât în afaceri, cât și în viață.

Pentru liniștea mea, aș dori să am siguranța

că proiectul nostru decurge fără probleme.

Așa este, stați liniștit.

Știu că mi-am dat cuvântul,

dar experiența îmi spune că trebuie să fiu atent.

Și aș vrea să verific chiar eu.

Știți că Novas vrea să nu știe nimeni unde e vasul.

Din precauție, desigur.

Insist. Vreau să o văd.

Dacă nu, mă retrag din joc.

La Docul Cavaleriei. Acolo e afurisitul de vas.

Acum puteți să nu vă mai faceți griji?

Înțeleg de ce se îndrăgostesc femeile de dv.

- Carola. - Da?

Sunteți unică.

- Nu vă sperie nimic? - Ba da, desigur.

Dar asta trebuie să aflați dv.

Cunosc un loc discret, nu departe de aici.

Să acționăm inteligent.

Nu m-ați ierta niciodată dacă invitații

nu se vor bucura de prezența dv.

Cu permisiunea dv.,

și eu am chestiuni importante de rezolvat.

Mă scuzați.

Băiete, mă bucur că ești aici. Am nevoie de ajutor.

Cineva mă urmărește.

Mă crezi, nu-i așa?

Da, desigur că te cred. Și eu l-am văzut.

Cred că este aici să ne facă rău.

Ești sigur?

Mai ales fetelor. A venit să rănească fetele.

Trebuie să facem ceva! Ce putem face?

Trebuie să le aperi.

Da, așa este, trebuie să le apăr.

- Da. - Da.

- Edward! - Scumpo, am avut dreptate!

Ne urmăresc.

Dă-mi asta, dragule. O să rănești pe cineva.

Nu, o să vă apăr.

Tată, nu!

Ba da, Marina. O să ne facă rău.

Nu, tată. Ascultă-mă! Totul este în regulă.

Ai încredere în mine. Nu las pe nimeni să ne facă rău.

Pe nimeni.

Îți promit.

Ieși.

La mulți ani, vărule!

Sper că te-ai distrat.

Nu trebuia să organizezi asta în cinstea mea.

Nu merit.

Am venit în Havana ca să ne împăcăm,

dar, de când am venit, totul a fost un mare eșec.

Cu ajutorul Carolei.

Probabil e de neprețuit pentru tine.

Luis, am și eu ochi. Știu exact ce se întâmplă.

O cunosc foarte bine.

Și i-ai picat în plasă.

Nu ești în măsură să mă judeci.

Ce vrei să spui?

Și tu ești obsedat de o femeie măritată.

Nu începe.

Cu ce curaj vii la mine să-mi spui asta?

Din cauza ta, Luis, a lașității tale,

am trăit în exil atâția ani.

Îi putem minți pe toți despre cele întâmplate-n rezervație,

dar noi știm adevărul.

Am jurat să nu mai pomenim de asta.

Acum o facem.

Nu l-am omorât pe Matías.

Nu eu am tras cu arma.

Și ai știut mereu asta.

Dar, desigur, nu puteai să vorbești.

Ai stat la pat săptămâni întregi.

Toți au avut grijă de sărmanul Pitic,

atât de slab, de mic...

Chiar și eu, Luis. Ca să te protejez,

am inventat povestea cu vânătorul necunoscut care a fugit.

- Nu te-au învinovățit. - Nu a trebuit.

Toți știau că-ți uram fratele pentru că nu a oprit nunta lui Sol.

Bunicul nu a ezitat să mă trimită în Americi.

Nimeni nu suporta ideea de a trăi cu presupusul criminal.

Nu știam nimic de asta.

Mi s-a întunecat mintea și...

Mi-a luat luni să-mi revin.

Dar, când ai avut ocazia să spui adevărul, nu m-ai susținut.

- Ai tăcut. - Pentru că erai departe, Gustavo.

Matías era deja mort și îngropat.

Nu mai conta.

Ba da, Luis! Conta!

Dacă ai fi spus adevărul,

chiar dacă o pierdusem pe Soledad,

mă puteam întoarce în Jerez

cu demnitatea neștirbită

și cu capul sus.

Luis, nu trebuia să zici decât câteva cuvinte.

Că a fost un accident.

Că nu a fost intenționat.

Și, mai ales...

Că glonțul care l-a omorât pe Matías a provenit din arma ta.

Cum ați putut să-mi faceți asta?

Sunteți un trădător și un laș.

Am făcut bine că n-am intrat în afacerea aia murdară.

Ar trebui să-mi mulțumiți pentru decizia corectă.

Nu aveți idee cu cine vă puneți.

Autoritățile au găsit vasul și l-au confiscat.

Va avea consecințe asupra mea,

dacă Novas și asociații lui află că eu am vorbit.

Doamnă, sunt limite peste care nu putem trece.

Din cauza conștiinței.

Ce-mi pasă mie de conștiință?

Sunteți un mincinos nenorocit.

Te crezi îndreptățită să manevrezi averea tatălui meu,

dar am contacte mult mai sus-puse decât ale tale.

În țara asta ești încă o străină

care a escrocat un bătrân și l-a întors împotriva fiului său.

Acum o să mă asigur că asta e versiunea pe care o aud ceilalți.

Iau compania și casa asta, sunt dreptul meu din naștere.

Tu și țigăncușele tale vă puteți întoarce în Spania,

de unde nu ar fi trebuit să plecați.

Nu se termină aici.

Veți regreta că m-ați trădat.

Nu se termină aici.

Dragă Sol

DUPĂ UN ROMAN DE MARÍA DUEÑAS

Redactor Anca Tach