Original subtitles

SOLUȚIE INJECTABILĂ SULFAT DE MORFINĂ

Uimitor!

Minunat! N-am mai văzut așa ceva!

Bravo!

Foarte bine!

- Splendid! - Minunat!

Sublim!

Uimitor!

Doamnă, trebuie să veniți. Nu cred că suportă amânare.

Mă scuzați.

Falit?

Cum este posibil?

Cu mulți ani în urmă, mi-am jurat

ca tu și fratele tău să nu duceți lipsă de nimic.

Ai avut grijă de noi, asta contează.

Da, dar, din păcate, oamenii nu vor gândi așa.

În special familia lui Alonso.

Alonso mă iubește.

Se va căsători cu mine indiferent de avere.

Alonso, da...

Dar va trebui să treacă peste cuvântul mamei lui.

Atunci trebuie să te asiguri că nu află că ești falit.

Îi distragem atenția cu pregătirile de nuntă.

Iar după ce căsătoria se va fi consumat, nu mai poate face nimic.

Exact.

Păstrăm minimul necesar

pentru ca vila să păstreze aparențele avuției.

Și vindem obiectele de valoare, dar cu mare atenție.

Și cu Nico cum rămâne?

- Nu-i spunem. - Tată...

Nico n-ar putea păstra un asemenea secret.

Acum trebuie să-l sprijinim în relația cu Teresa Gorostiza.

Firește.

Trebuie să avem grijă cu viitoarele voastre familii.

Nu am ajuns până aici

ca să fim marginalizați de societate.

Am nevoie

de puțin timp și niște bani

ca să păstrez aparențele

și să o iau de la capăt.

Și de unde îi obții?

- Ce? - Banii.

Mai bine plecăm, șefu'. Nu este nimeni aici.

Ce se petrece?

Ce vrei?

Dimas, am venit să vorbesc cu tatăl tău.

Ce întorsături ia viața!

Ia loc unde vrei.

Nu e nevoie. O să fiu succint.

Stai jos!

Iar tu... dispari!

N-am crezut că o să fii într-atât de nebun

încât să apari în fața mea.

Am nevoie de bani.

Și în schimbul a ce

crezi că ma să-ți ofer acest capital?

Actul de proprietate al casei.

Vechiul palat pe care l-ai cumpărat de parcă ai fi fost un mare lord,

nu un simplu miner?

Am nevoie de suma din acel act.

Dacă n-o returnez în perioada stabilită azi,

casa este a ta.

Poate că nu știi,

dar te-am urmărit de-a lungul anilor.

Știu în ce ai investit, ce viață duc copiii tăi,

cu cine se vor căsători

și cine sunt viitorii cuscrii.

Va fi 100%.

Și vreau să mi-i înapoiezi în patru luni.

În șase.

Patru luni, nicio zi în minus.

Patru luni.

Nicio zi în plus.

ACT DE PROPRIETATE

Trebuia să fi murit în mina aia, Larrea.

Asta meritai pentru că m-ai dat la o parte.

Încetează cu resentimentele patetice,

ticălos bătrân!

Nu voiai decât să trăiești pe spinarea mea.

Dacă nu te întorci în patru luni,

cu suma dublă,

n-o să-ți păstrez palatul.

O să-l ard din temelii.

Și am să stau în mijlocul drumului, să văd cum numele ți se transformă în cenușă,

odată cu reputația.

Fă pace cu Domnul

și cu oamenii, cât mai ai de trăit.

Du-te unde te călăuzește sufletul...

Larrea.

Mersi. O să mă asigur că se odihnește. Palmer vă conduce.

Te simți mai bine?

Credeam că n-o să supraviețuiești.

Poate asta îți doreai.

A fost un accident.

Folosesc morfină de ceva timp, ca să pot dormi.

Presupun că nu ajută nici viața pe care o duci în Jerez.

- Cine ți-a spus? - Manuel Ysasi.

I-am trimis o telegramă și știu

că ți-e și doctor, nu doar prieten.

Mi-a zis că ți-ai abandonat îndatoririle și ai obiceiuri proaste.

Sigur ai auzit doar jumătate.

Podgoriile La Templanza n-au mai produs nimic de mult.

Dar noi încă primim vin.

Edward și asociații lui încă importă.

Vinuri vechi.

Nu mai avem must cu care să le amestecăm.

Faimosul nostru sherry e pe cale de dispariție,

și totul din vina mea.

- De ce n-ai cerut ajutor? - De la cine?

Fratele meu Matías a murit.

Bunicul nu și-a revenit după tragedie,

iar vărul Gustavo a plecat în Cuba.

Motivul pentru care am preluat eu afacerea

este că familia Montalvo a decăzut.

- Bine ați revenit! - Mersi, Palmer.

Sper că n-a fost o călătorie prea obositoare.

Ca de obicei. Unde sunt fetele mele?

Tată!

- Tată! - Scumpele mele!

Mi-a fost dor de voi.

- Tată! - Marina!

Mamă, a venit tata.

- Draga mea. - Cum a fost călătoria?

Plictisitoare, extenuantă.

Mai bine spune-mi veștile tale.

Chiar aș vrea să vorbim.

Nu înțeleg de ce nu mi-ai spus nimic.

Dacă crama și-a oprit producția,

importurile ar trebui să fie primele afectate.

Îmi pare rău. Am fost ocupat și cu alte aspecte ale afacerii.

Nu doar cu La Templanza trebuie să fiu atent.

Înțeleg.

Ce alte aspecte ale afacerii?

Nimic care să te preocupe.

Doar că... Nu pot să cred că familia mea e în faliment.

Mereu am crezut că fetele noastre o să moștenească moșia străbunicului meu.

Înțeleg, desigur.

Îmi pare rău. Promit că găsim o soluție.

Trebuie să merg să mă întind. Simt că-mi plesnește capul.

- Ai nevoie de ceva? - Nu, mulțumesc, draga mea.

- Corespondența de seară, dnă. - Mersi.

De aceea am venit.

O familie ca a voastră n-ar trebui să-i lase pe băgăcioși...

Úrsula, draga mea,

cărui fapt datorăm plăcerea de a te vedea?

Am venit pentru că am auzit un zvon de-a dreptul scandalos.

La slujbă, o cunoștință mi-a spus

că familia Larrea își vinde obiectele cele mai prețioase.

Se pare că soțul ei a cumpărat tacâmuri de argint

și un birou cu incrustație de Oaxacan ce proveneau din casa asta.

Ce lucruri înfiorătoare inventează unii!

Mă bucur că ai venit, fiindcă mă gândeam

la o cină în ajunul nunții.

- O cină, tată? - Exact.

Desigur, eu mă ocup de cheltuieli.

Ar fi ocazia perfectă pentru a-ți oferi zestrea Marianei.

A fost cât pe ce.

De acum înainte, vindem numai oamenilor de încredere

și anticarilor de care sunt sigur că păstrează secretul.

Ce rușinos!

Și nu uita, nu-i spune nimic lui Nico.

Ce mă bucur să te văd!

Fiul risipitor s-a decis să ne încânte cu prezența.

Nerușinatul!

De ce ai venit la ora asta?

Tot nu pot să cred că sora cea mare ne părăsește.

Cea mare și unica pe care o ai.

Ce ne facem fără bunul-simț din casă?

Pleacă, agasantule!

- Unde ai fost? - La moșia unui prieten.

Dar, dintr-una într-alta, au venit și alți prieteni...

Bucură-te acum, fiule, că apoi va trebui să te așezi la casa ta.

Tată, fix despre asta vreau să vorbim.

Am să plec din nou.

Înainte să mă căsătoresc cu Teresita, mi-ar prinde bine o călătorie.

Nu mai spune!

Da. Să cunosc alte culturi și obiceiuri din Europa.

- Și cârciumi. - Exact.

Sunt importante în viața unui oraș.

Și cu ce bani ai să călătorești?

Cu ai tăi, tată, desigur! Ce întrebări pui!

Dle Mauro, a sosit dl Andrade.

- Niște chilaquiles, te rog! - Mersi!

Mauro, trebuie să vorbim!

Au venit niște galezi în oraș. Nimeni nu știe încă,

și mie mi-a fost foarte greu să aflu.

O companie minieră, gata să înceapă cu cea mai bună variantă.

Aduce fonduri noi.

Și sigur are și un utilaj

ca cel pe care l-am cumpărat de la yankeu.

- Așa este. - La naiba!

Spune-mi că încă deții Las Tres Lunas.

Dacă nu, încep să verifice,

o să afle cât argint se găsește în mina aia

și o să-l vrea.

A expirat termenul.

Voiam să-l reînnoiesc la sosirea utilajului,

dar nu mi-am închipuit vreodată că o să facă asta altcineva.

Dacă galezii ăia găsesc dosarul cu informația,

o să știe că este disponibilă.

Și nu doar atât, o să găsească și planurile minei.

Unde este dosarul?

În arhivele școlii de inginerie.

Trebuie să facem ca dosarul să dispară înainte să-l găsească.

Haide!

Asta e dovada că Dumnezeu nu mă iubește.

Gustavo!

Dacă mi-ar fi auzit rugile, ai fi îmbătrânit.

Ce faci în Londra?

Am primit telegrama pe care ai trimis-o la Havana,

în care ziceai că Luis e în pragul morții.

Din fericire, eram în Franța. Cum se simte?

Bine. Mai bine. Scuze, adevărul e...

A fost o noapte dificilă.

Edward nu era acasă, nu știam cui să-i cer ajutorul...

Nu credeam că o să vii.

Este o surpriză plăcută sau nu?

Cum să fie neplăcută?

Dosarul în schimbul a ceva fructuos.

Nu cred că vreun angajat va îndrăzni să muște mâna care îl hrănește.

Nici pentru tezaurul lui Montezuma.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Trebuie să consult un dosar.

Îmi pare rău, domnule, dar nu se poate.

Ordinul administratorului, care nu este aici.

Putem rezolva cumva, nu-i așa?

Nu cred. Nici noi nu avem acces în absența lui.

Dar ce spuneți... Credeți că putem vorbi?

Putem discuta.

Putem vorbi un pic,

să vedem dacă putem ajunge la un acord.

Nu credeți?

Domnișoară!

Bună ziua. Dv. sunteți...

Fausta Calleja, fiica lui Ovidio și a Hilariei Calleja. La dispoziția dv.

Încântat. Vă stau la dispoziție.

Elías Andrade, prieten devotat al tatălui dv.

Dl Mauro Larrea, văduv și bogat deținător de mine,

de o sinceritate și o integritate morală

pentru care aș băga mâna în foc.

Încântat.

Plăcea este a mea.

Având în vedere stima pentru părinții dv.,

ar fi o adevărată onoare pentru noi

dacă ne-ați primi ca oaspeți.

O să fiți primiți cordial în umila noastră casă.

De ce ai folosit limbajul curtenitor?

Nu-mi spune că nu ai observat lipsa verighetei.

Și nici acele chei atârnate la brâul ei.

Mai mult, nu-mi spune

că n-ai observat cum te privea.

Greu de crezut că am pierdut toată averea familiei.

Îmi pare rău că ai aflat de la mine.

De când nu ai mai vorbit cu Luis?

De douăzeci de ani.

Și ce făceai la Paris?

Cafeaua mea este vândută în toată lumea.

Soția ta este cubaneză?

E mexicancă. Carola Gorostiza.

Nu ai copii?

Am avut unul, dar s-a născut mort.

Și tu?

Am trei fete care cresc întruna.

Și cum este englezul?

Gustavo, ce mă bucur să te văd! Ce mai este prin Jerez?

Havana, dragule. Ți-am spus de o mie de ori, acolo stă Gustavo.

- Cuba? Da... - Da.

Desigur, îmi pare rău. Cum se simte vărul tău?

Nu știu încă.

Da.

O să plec, mă văd cu cineva care ne-ar putea ajuta.

Vă spun mai târziu.

Da?

Luis...

Gustavo, ce faci aici?

Sol a insistat să vin.

Nu arăți prea bine.

Dar tu arăți ca un dandy havanez.

Ce norocos am fost când m-ați trimis în străinătate!

O s-o rog pe Hudson să ne facă un ceai. Sau doriți altceva?

- Eu nu. - Mulțumesc.

Fausta Calleja ne invită la ea acasă, diseară.

Nu te gândi de două ori.

E singura șansă de a intra în arhivă.

Va trebui să mergi singur.

Nu. În seara asta nu e cu putință.

Este cina pentru zestrea Marianei. Nu pot lipsi.

Va trebui.

Calleja revine din Guanajuato.

Când ajunge, nu mai ai nicio variantă.

Și cum îmi motivez absența?

Cred că am găsit soluția.

Cum?

Am un amic, Alistair Brooks.

Brooks este bancher,

poate convinge banca să-l refinanțeze pe vărul tău.

Minunat!

Dar trebuie să se întâlnească cu Luis.

L-am invitat aici la un pahar, la ora 19.00.

Nu pleci, nu-i așa?

Mă întorc la timp.

Bine ai venit, cuscră! Ți-l prezint pe Ernesto Gorostiza,

viitorul socru al fiului meu, Nicolás.

Ernesto, ea e dna Úrsula Hernández de Soto y Villalobos.

- Încântat. - De asemenea. Mă scuzați.

Ar trebui să ne gândim să facem afaceri departe de ținuturile mexicane.

- Și unde sugerezi? - În Cuba.

În Cuba?

Da. Este încă teritoriul patriei-mamă

și e plină de oportunități.

Acolo ți se vor deschide multe uși, fiindcă ești spaniol nativ.

Și, în plus, am neamuri în Cuba.

Cuba a fost mereu o variantă pentru mine.

Atunci, ciocnim în cinstea Cubei?

În cinstea Cubei.

Știți cât de importantă e această întâlnire, nu-i așa?

- Hudson, știi unde e dl Claydon? - Nu l-am văzut, dnă.

Dle Brooks, Sol Claydon.

Ei sunt verii mei: Luis Montalvo și Gustavo Zayas.

Alistair Brooks, de la banca Dominion. Dle Luis, dle Gustavo, ce faceți?

- Doriți să luați loc? - Mulțumesc.

Dl Claydon ni se alătură?

Da. Îmi pare rău, întârzie un pic. Palmer, te rog...

Palmer.

Un pahar de sherry, dle?

Mauro, vino!

E timpul să mergi la Fausta.

Ieși pe ușa din spate. Succes!

Dlor, am venit din amabilitate față de dl Claydon.

Nu știu încă dacă banca vrea să vă acorde un împrumut.

În primul rând, vreau să știu situația exactă.

După cum știți, vinurile noastre sunt cele mai cunoscute pe piața...

- Vă rog... - Mă scuzați.

Dle Luis, puteți să-mi prezentați succint cum se prezintă crama pe piață,

tipurile de vin produse, numărul anual de sticle

și volumul vânzărilor acum?

Ar trebui să... mă consult cu cei de la birou...

ca să știu volumul și...

Cred că...

Ei bine...

O scurtă recapitulare a profitului și pierderilor din ultimii doi ani.

Nu știu cifrele.

Atunci, dlor, discuția se încheie aici.

Mă faceți să-mi pierd timpul.

Salutați-l pe dl Claydon, îmi pare rău că nu ne-am văzut.

Desigur. Mulțumesc, dle Brooks.

Este de neînțeles cât de leneș ai devenit.

- Sigur te-ai fi descurcat mai bine. - Normal!

Nu e doar vina mea!

Găsește ce scuze vrei, dar tu conduci afacerea asta!

N-am cerut-o niciodată! Dacă trăia Matías...

Știi bine de ce fratele tău nu mai e cu noi.

Încetați! Despre ce vorbiți?

Matías a murit de pneumonie. Ce tot spuneți?

Trebuie să mă întind un pic. Sunt...

Nu pot să mă fac de râs în halul ăsta.

Gustavo, te rog!

Cum a murit Matías?

Eu, Luis și Matías am fost la vânătoare pe un teren privat și...

Și?

Și un glonț rătăcit de la alt vânător i-a luat viața.

Doar ce te măritaseși, erai în Londra.

Familia n-a considerat oportun să-ți spună adevărul.

Ce moarte îngrozitoare!

Edward, unde ai fost? Dl Brooks...

Draga mea, vine de abia la 20.00, mai e destul timp.

Ai spus 19.00. A plecat deja.

Scuze.

Spuneți-mi, dle Mauro, ce proiecte întrevedeți?

Mă gândeam la o călătorie în Cuba.

La una de afaceri.

O să lipsiți mult timp?

Ce stângaci sunt!

Luciana, adu ceva să cureți aici!

Da, doamnă.

E un loc în palat unde putem fi singuri, fără să fim deranjați?

Biroul de la parter.

Poate un loc mai discret,

pentru a vă păstra reputația.

Arhivele, de exemplu.

Nu ne aude nimeni acolo.

Dar sunt încuiate și păzite.

Ați putea obține cheia?

Nu vom fi auziți aici.

Gata cu minciunile!

Știu că nu sunteți cu adevărat interesat de mine.

Nu vă mai prefaceți!

Când ați propus să mă vizitați, mi-am făcut speranțe, recunosc.

Apoi, gândind la rece, mi-am dat seama că e improbabil.

Bărbații ca dv. nu curtează femei ca mine.

Scuze pentru comportament.

Lăsați neroziile, nu regretați niciun pic!

Acum, spuneți-mi,

ce căutați în arhive?

Un dosar.

Ce dosar? Sunt mii aici.

Fiți mai exact, altfel stăm până mâine aici.

Mai repede!

Dosarul minei Las Tres Lunas.

De ce mă ajutați?

Vreau să-i văd fața tatei.

Frații mei au fost trimiși la școală,

dar eu n-am fost lăsată să termin studiile.

M-a desconsiderat toată viața.

Nici nu m-am putut căsători, niciun pretendent nu era bun pentru el.

Să-l trădez va fi mica mea răzbunare.

Stai! Cine e acolo?

Tu!

Stai!

Unde e Mauro?

O să vină imediat.

Dar nu înțeleg.

Ce este mai important

decât să fie cu noi la această ocazie specială?

Ce rușinos!

Rușinos ar fi să nu ciocnim cu cea mai fină șampanie!

Acum, că pleci în Cuba, e timpul să-mi planific călătoria în Europa.

Nu pleci nicăieri.

- Gata cu idioțeniile! - Ai grijă la limbaj!

Cred că prima oprire poate fi la Paris.

Nu-ți dau niciun ban ca să mergi în Europa.

Dacă e o glumă, nu mi se pare deloc amuzantă.

Vorbesc foarte serios.

Nu ai bani pentru călătoria mea,

dar ai pentru nunta Marianei

și ca să mergi în Cuba.

Tată, știu că nu am fost fiul ideal,

dar e târziu să mă tratezi ca pe un copil.

Nu mai sunt un copil!

- Încetează, Nicolás! - Și m-am săturat!

Suntem faliți.

Nu ai observat?

Am pierdut tot.

Am păstrat mobila din camerele principale ca să păstrăm aparențele.

Dar după nuntă o vindem și pe asta.

Cum ai putut să ne faci una ca asta?

- Bravo! - Felicitări mirilor!

- Trăiască! - Felicitări mirilor!

- Trăiască mirii! - Casă de piatră!

- Trăiască mirii! - Felicitări!

Felicitări mirilor!

Acum, că ne-am înrudit, vreau să-ți spun ceva.

Mauro, știi că te admir.

De aceea, vreau să-ți ofer o parte din avere

și să o investim împreună.

Hai, Mauro, acceptă banii, și toată lumea va fi fericită.

Prea bine.

Mâine îți trimit banii într-un cufăr.

Domnul fie cu tine.

Știți gluma aceea cu vicarul neîndemânatic?

- Nu. - Nu? E cam așa.

Două femei șușotesc despre vicarul acesta tânăr,

nou în parohie.

Una spune:

„Mildred, îți spun eu, tânărul vicar nu va reuși niciodată,

e prea speriat.”

Dar prietena ei îl apără

și spune: „Ei bine, n-am observat asta.”

Apoi, o a treia femeie se alătură și zice...

N-am comandat acest vin. Voi?

- Nu. - E de la doamna.

Domnilor, acesta e un vin minunat din crama noastră,

din strugurii dulci ai podgoriilor La Templanza.

E un sherry de culoarea chihlimbarului, cu aromă delicată de alună.

Domnilor, permiteți-mi să v-o prezint pe dna Soledad Claydon,

de la crama Templanza din Jerez.

Pe dna Claydon am cunoscut-o formal.

Am avut o întâlnire de afaceri, rudele mele v-au dezamăgit.

Acum depinde de mine să vă răzgândiți.

Nu am vrut să fiu nepoliticos, dnă Claydon.

Dar un om de afaceri trebuie să știe tot ce se petrece cu afacerea sa.

Mulțumim pentru vin.

Deci, a treia femeie li se alătură...

Sunt întru totul de acord, dle Brooks. Nu cred că veți găsi

un cunoscător al vinurilor de Jerez mai bun decât mine.

Comandați o sticlă fără să mi-o arătați

și vă spun ce vin e.

O provocare?

Într-adevăr.

Acest vin este un muscat.

M-am născut în Jerez,

aproape de Sanlúcar, unde e produs acest vin.

Manzanilla.

Nu e foarte cunoscut în afara Andaluziei,

așa că e o surpriză plăcută să-l găsesc aici.

Culoarea este cheia.

Roșu-închis, ca sângele,

cu un miros puternic de căpșună coaptă.

Gustul zăbovește pe limbă.

Ați auzit de Don Quijote, cel care se lupta cu morile de vânt?

Acest vin e din La Mancha, ca el.

Motino.

Nemaipomenit.

Provin dintr-o familie nemaipomenită, dle Brooks.

Vărul Luis a fost epuizat de evenimente,

dați-i puțin timp, își va reveni.

Și de cât credeți că are nevoie?

- O lună. - Haideți două.

În două luni vă invit la La Templanza.

Sunteți de acord?

Mulțumesc. Domnilor...

E un miracol, am reușit. Avem o înțelegere.

Felicitări! Mereu ai fost foarte hotărâtă.

Trebuie să sărbătorim.

Petrecem ziua împreună, să-ți arăt Londra.

Mâine seară iau trenul spre Southampton.

Vaporul pleacă mâine.

Nu mai poți rămâne o zi?

Dacă ar fi după mine, nu am fi despărțiți nicio zi.

Nu am încetat să te iubesc.

Gustavo, ce tot spui?

Și știu că și tu mă iubești.

Încetează, te rog.

Ni s-a furat șansa unui viitor împreună,

dar mai avem încă timp.

Ne întoarcem la Jerez.

Ai aduce fetele, aș părăsi-o pe Carola.

Te rog, încetează!

Trenul pleacă la 20.00 de la Gara Waterloo.

Odată ajunși în Southampton, luăm vaporul până în Cádiz.

La 20.00.

Am să fiu acolo.

Înainte să pleci, am nevoie de o favoare.

Îți amintești că ți-am zis că am rude în Cuba?

Acesta este pentru Carola, sora mea mai mică.

Vreau să i-l înmânezi.

Dacă nu cer prea mult, pot ști ce este?

Bilete la ordin.

Am vândut moșia bunicii din Bajío,

iar aceasta e partea ei.

Cred că ai venit să-ți iei rămas-bun.

Înainte să întrebi, nu-ți dau niciun ban,

dar îți dau altceva.

După ce am lucrat din greu în mine,

a fost prima achiziție când am venit aici.

Dacă vrei bani, vinde-l.

Dar să știi că valorează mai mult decât costă.

Prietene, orice ai face, ai grijă de Mariana.

Și fii cu ochii pe Carrús și fiul lui.

Tu nu uita că-ți sunt cel mai bun prieten.

Ai grijă.

Toată lumea în vagoane! Ultima strigare pentru Southampton.

Dragă vărule, așa cum nu ne putem recupera tinerețea,

nu putem recupera nici sentimentele.

Poți să dai vina pe timp, pe distanță și pe visurile mele.

Cu dragoste, verișoara ta, Sol.

Nu știu cum să-ți mulțumesc.

Poți face un lucru.

Nu te întoarce încă în Jerez.

Vizita dlui Brooks e în două luni.

Mai ai destul timp.

Timp pentru ce?

Să iei biletul, să mergi la Havana și să te împaci cu Gustavo.

Nu știu dacă e o idee bună.

Luis, dacă aș putea face ceva

să repar relația cu sora mea, Inés...

N-aș ezita, orice ar fi.

DUPĂ UN ROMAN DE MARÍA DUEÑAS

redactor Anca Tach