Original subtitles

Anna Karenina - Povestea lui Vronski

pe baza romanelor "Anna Karenina" de Lev Tolstoi

şi "În război" de Vikenti Veresaev

Sincronizarea AMZN WEB-DL: killyou @ Myxz Team

Episodul 2

Manciuria, China, 1904

Am fost făcut general.

Colonele, ai auzit?

Da, am auzit despre asta.

Ordinul a fost semnat.

Felicitări, Excelenţă.

Vă doresc însănătoşire grabnică.

Ordinul...

ar trebui să sărbătorim.

Toţi sunt nişte nenorociţi.

Bună ziua, dle colonel.

Bună ziua.

Cum vă simţiţi?

Nu prea rău.

Ce ai făcut azi?

Aduc încontinuu răniţi.

Le schimbăm pansamentele, îi hrănim

şi îi trimitem la spital.

De mult timp am vrut să te întreb...

Cum au decurs lucrurile pentru tine?

Tatăl meu a murit

la scurt timp după moartea mamei mele.

Apoi a murit şi sora mea Ania.

Fiica dvs.

Era atât de mică... avea doar cinci ani. Vă amintiţi de ea?

Da, am aflat.

Am fost crescut de naşa mea,

Lidia Vronskaia.

Am mers la universitate, am absolvit...

am lucrat într-un spital, apoi am avut un cabinet.

M-am căsătorit. Dar acum sunt singur.

Apoi a început războiul.

M-am dus pe front.

Acum, după cum puteţi vedea, sunt medic militar.

Cine este chinezoaica? De unde a venit?

Nu ştiu.

Trebuie să fi ajuns aici într-un fel.

Sau poate a fost abandonată.

Aşa-i războiul.

Aşa a ajuns ea aici.

De ce nu aţi venit la înmormântarea fiicei dvs.?

Am vrut să vin.

Am scris şi am întrebat. M-au refuzat.

Dacă aţi fi venit, nimeni nu v-ar fi alungat.

Oare?

Oricum...

Am o oră.

Poate o oră şi jumătate.

După acel bal, m-am dus la St. Petersburg.

Nu erau locuri în tren. Voiam să merg cu clasa a treia.

Dar apoi o cunoştinţă mi-a oferit un bilet.

Era al fratelui lui, care nu mai putea să meargă pentru că era bolnav.

Anul 1872.

Nu am putut să dorm toată noaptea.

M-am gândit tot timpul la Anna.

M-am gândit la faţa ei şi la tot ce a spus.

Imaginile unui viitor împreună au început să mi se contureze în minte.

Atunci am ştiut că toată fericirea mea...

întregul înţeles al vieţii mele...

era să o văd şi să o aud.

St Petersburg

Aveţi nevoie de ceva?

Pot să vă ajut cu ceva?

Nu ştiam că mergeţi şi dvs.

Am venit aici...

am venit aici ca să fiu acolo unde sunteţi şi dvs.

Iertaţi-mă dacă ceea ce am spus vă ofensează.

Ceea ce aţi spus este ruşinos.

Şi vă implor, dacă sunteţi un om bun,

uitaţi ce aţi spus, aşa cum voi uita şi eu.

Nu voi uita niciodată vreun cuvânt sau un gest de-al dvs.

Nu pot să uit.

Destul.

Alexei, sunt aici.

Da, şi aici este soţul tău devotat.

Bună ziua.

Devotat, aşa cum am fost întotdeauna, şi arzând de dorinţa de a te vedea.

Serghei este bine?

Asta-i tot ce primesc pentru cuvintele mele impresionante?

El este foarte bine.

Contele Vronski.

Cred că ne-am mai întâlnit.

Deci ai plecat cu mama şi te-ai întors cu fiul.

Aţi venit din permisie?

Sper să acordaţi onoarea de a vă face o vizită.

Aş fi încântat. Primim vizitatori în zilele de luni.

Mă bucur că am avut o pauză de o jumătate de oră ca să te întâmpin

şi să-ţi dovedesc devotamentul meu.

Mamă!

Serghei!

- Sunt atât de fericit că te-ai întors! - Dragul meu băiat!

Fata aceea de la Moscova despre care mi-ai povestit...

Cea care poate să citească şi să scrie... acum o preferi pe ea?

Pentru mine, eşti cel mai bun din lume!

Ştiu.

Du-te, dragul meu, Vin la tine într-un minut.

În fine, singurătatea mea a luat sfârşit.

Nu pot să-ţi spun ce inconfortabil este să mănânci de unul singur.

Pot să spun că drumul tău a fost un succes.

Ce mai face dragul nostru Stiva?

Nici măcar nu-ţi poţi imagina.

Mi-a părut foarte rău pentru el şi Dolly. I-am compătimit din toată inima.

Nu cred că o astfel de persoană poate fi iertată.

Chiar dacă este fratele tău.

Ştiu că nici măcar legăturile de familie

nu te împiedică să-ţi exprimi opinia sinceră.

Cunosc această trăsătură a ta

şi îmi place.

Nu ai fost nicăieri. Nu te-ai plictisit?

Poate ar trebui să faci nişte vizite.

Nu, nu este nevoie.

Ştii, Latnikov, din departamentul tău,

înainte să plec la Moscova...

Da, secretarul cu studii superioare şi

cu părul acela caraghios.

Ce-i cu el?

El mi-a spus...

practic, mi-a mărturisit dragostea lui pentru mine.

Ei bine, orice femeie din societate poate fi supusă acestui lucru.

- Dar... - Anna, am încredere în tactul tău.

Refuz să fiu gelos, să mă cobor atât de jos.

Nici nu merită să mai pomenim de asta.

Poate că nu avea niciun rost să-ţi spun?

Şi slavă Domnului, nici nu este nimic de spus.

Pleci în curând?

Trebuie să mă duc la minister.

Şi în seara asta mă văd cu petiţionarii.

Cum reuşeşti să faci toate astea?

După cum ştii, fiecare minut al zilei

este atent planificat.

Şi ca să pot să mă ocup de toate problemele,

trebuie să respect cea mai strictă punctualitate.

Mă bucur că totul s-a terminat cu bine şi că te-ai întors.

La Moscova se vorbeşte despre pricazul pe care l-am înaintat consiliului?

Îmi pare rău, nu am auzit nimic despre asta.

Aici a provocat o mare agitaţie.

Ovaţii peste ovaţii.

Am o poveste pentru voi!

Este cam jenantă, dar trebuie să v-o spun.

Atunci, spune-ne! Suntem numai urechi.

Nu voi menţiona niciun nume.

Şi mai bine, vom încerca să ghicim cine este!

Nu mai bea şi mănâncă ceva.

Nu mi-e foame.

Vezi tu, pentru mine este o chestiune de viaţă şi de moarte.

Mă înţelegi?

Aş vrea, dar nu pot să spun că am înţeles.

Simt că doar tu, deşi ştiu că deteşti sentimentalismele,

numai tu mă poţi înţelege.

Frate, eşti un om norocos!

- De ce? - Ai toată viaţa înaintea ta.

- Şi a ta ai lăsat-o în urmă? - Nu chiar.

Dar ai sentimente Eu nu mai am decât pasiuni.

- Pasiuni trecătoare. - Asta nu-i dragoste.

M-am mai îndrăgostit înainte. Dar acum e cu totul altceva.

Parcă sunt posedat de o forţă.

Am încercat să scap de ea pentru că am decis că este imposibilă.

Înţelegi?

E un fel de fericire care nu poate exista.

M-am luptat, dar nu pot trai fără ea.

Vronski! Vronski!

O secundă, domnilor.

Stai acolo, Vronski.

- Bea cu noi. - Mulţumesc, dar nu mai vreau să beau.

Am băut destul şi m-am îmbătat.

Ce mai faci?

Nu fac bine, nu fac bine deloc. Şi asta numai din cauza femeilor.

De aceea voiam să-ţi cer sfatul.

Să zicem că-ţi place o femeie,

dar se întâmplă să fie căsătorită.

Dar eşti obsedat de ea. Şi iată ce nu înţeleg eu...

Este ca şi cum ai mâncat pe săturate, apoi furi nişte pâine dintr-o brutărie.

Ştii, pâinea asta miroase atât de bine încât îţi este greu să-i rezişti!

- Deci, întrebarea mea este... - Dragă domnule,

dacă vrei s-o faci pe bufonul, asta-i treaba ta.

Dar dacă continuă această farsă în prezenţa mea

o să te învăţ bunele maniere.

- Dar eu... - Nu glumesc. Taci din gură!

- M-aş bucura să rezolvăm asta. - Vino, frate.

Te rog să accepţi scuzele mele, Conte.

Ce-a fost asta?

...te referi la femei?

Domnilor, iar am ajuns să vorbim despre femei!

Încă nu ne-ai spus cum s-a terminat.

Nu s-a terminat niciodată. Abia a început!

Aşa este, domnilor. Deci, soţul ei

a venit la regiment plângându-se că onoarea soţiei lui a fost insultată.

Şi, ca să fie şi mai rău, soţia este însărcinată.

Şi ce-a spus colonelul?

Ce putea să spună colonelul?

Lucrul ciudat este că nu-mi amintesc cum am urmărit-o.

Adică îmi amintesc totul

în mod general.

Dar detaliile? Nu mi le amintesc.

Îmi amintesc durerea pe care am simţit-o când n-am mai văzut-o o vreme.

Aici, în piept.

Ştii, cum simte un fumător care nu are tutun.

Am urmărit-o peste tot.

Oriunde mergea ea, mergeam şi eu.

Dar m-a respins.

Nu mai aveam nicio speranţă.

Îmi doream din tot sufletul să o văd,

să-i văd ochii, zâmbetul...

felul în care se încrunta.

Era o nebunie...

Când a auzit mama, a crezut că este

"o legătură vulgară"

Ţine minte cuvintele mele, dragul meu.

O legătură în înalta societatea poate pune capăt cu uşurinţă

- carierei unui tânăr strălucitor. - Mamă!

În plus, mi-a plăcut foarte mult Karenina.

Are atâta dragoste pentru fiul ei...

cum am eu pentru tine.

Cu toate acestea, este la fel ca oricare alta...

o femeie frumoasă, respectabilă.

Ţine minte asta.

Am auzit că s-au căsătorit din dragoste.

Din dragoste? Cine mai ţine cont de dragoste în zilele noastre?

Ei bine, uite-o acolo.

Singurele căsătorii fericite pe care le cunosc

sunt cele bazate pe raţiune.

În astfel de căsătorii, oamenii au trecut peste nebunia de moment.

E ca scarlatina: te molipseşti şi apoi treci peste asta.

Dacă chiar vrei să ştii ce simţi când iubeşti,

ar trebui să greşeşti şi apoi să îndrepţi greşeala.

- Chiar şi după căsătorie? - Nu-i niciodată prea târziu să te căieşti

şi apoi să-ţi îndrepţi greşeala.

Am fost împreună în Caucaz

şi ne-am întâlnit din nou aici. El fost retrogradat...

Căpitanul? L-am recunoscut imediat.

Am un nouă!

Ce vrei să spui? Ştiu ce-am spus.

Pot să trag orice carte vreau! Pun pariu pe o sută.

Ai dat deja cărţile? Acum ce?

Le alegi? Vronski, spune ceva!

- Eşti ofiţer. Opreşte-l să mai trişeze! - Da, sigur.

Nu o să mai joc niciodată cu tine, trişorule!

Data viitoare o să-ţi trag un pumn în faţă!

Şi ai avea tot dreptul.

Nici acum nu ştiu momentul exact când ea s-a decis.

Şi ea a fost cea care a decis.

Apoi Anna mi-a povestit despre o conversaţie pe care a avut-o cu tatăl ei.

Cred ca aceasta conversaţie a decis totul.

Crezi că Anna a fugit la Vronski?

Nu. Anna a fugit de la Karenin.

- Anna, trebuie să vorbesc cu tine. - Trebuie?

Ei bine, dacă trebuie, atunci hai să vorbim.

- Dar aş prefera să mă culc - Anna, trebuie să te avertizez.

Să mă avertizezi? Despre ce?

Ca rezultat al acţiunilor tale nechibzuite,

vei da societăţii motive să vorbească despre tine.

Conversaţia ta animată cu contele Vronski a atras atenţia.

Tu eşti întotdeauna aşa.

Nu te înţeleg.

Te deranjează dacă mă plictisesc şi te deranjează dacă sunt fericită.

Ei bine, nu m-am plictisit. Te deranjează?

Anna, parcă nu mai eşti tu.

E vreo problemă?

Ce vrei de la mine?

Vreau să-ţi spun ceva.

După cum ştii, eu consider că gelozia este un sentiment umilitor şi degradant.

Nu-mi voi permite niciodată să mă las condus de ea.

Dar există anumite reguli

care nu pot fi încălcate fără consecinţe.

Nu înţeleg ce vrei să spui.

Nu te simţi bine, Alexei Alexandrovici.

Ei bine, te ascult.

Şi te ascult cu interes pentru că vreau să înţeleg.

Nu am dreptul să intru în detalii privind sentimentele tale.

În plus, consider că ar fi ceva inutil şi chiar dăunător.

Sentimentele tale sunt o chestiune ce ţine de conştiinţa ta.

Dar datoria mea faţă de tine

şi faţă de Dumnezeu

este să-ţi reamintesc îndatoririle tale.

Vieţile noastre nu au fost unite de om, ci de Dumnezeu.

Numai o crimă poate rupe aceasta uniune:

o crimă care aduce o pedeapsă severă.

Nu înţeleg niciun cuvânt.

Doamne, îmi este atât de somn...

Anna, pentru numele lui Dumnezeu, nu vorbi aşa.

Poate că mă înşel, dar crede-mă...

spun asta nu doar de dragul meu, ci şi de al tău.

Sunt soţul tău şi te iubesc.

Alexei...

chiar nu înţeleg. Explică-mi ce-ai aflat...

Lasă-mă să termin.

Te iubesc.

Dar nu vorbesc despre mine.

Pentru mine, cei mai importanţi oameni sunteţi tu şi fiul nostru.

Dar dacă simţi că îngrijorarea mea are chiar şi cea mai mică justificare,

atunci te rog să te gândeşti puţin

şi dacă inima ta te îndeamnă să-mi spui ceva...

Nu am nimic de spus.

Şi e vremea să mă culc.

Sunt aici ca să-l văd pe contele Vronski.

Eşti aici?

Trimite-l de aici.

Da, poţi să pleci. Nu am nevoie de tine în seara asta.

Aş vrea să-ţi văd casa.

Da.

Da, sigur.

Ştii, cu mult timp în urmă,

când aveam 17 ani,

mătuşa mea şi cu mine am mers la Troiţa.

Oare eram chiar eu?

Multe din ceea ce pe atunci mi se păreau atât de frumoase

şi inaccesibile pentru mine, s-au dovedit a fi fără valoare.

Şi ceea ce aveam atunci a devenit acum inaccesibil pentru totdeauna.

Ce stupid!

Vrei să bei un pahar cu vin?

Nu, nu vreau.

Şi acum, deşi au trecut mulţi ani, îmi amintesc toate întâlnirile noastre

ca şi cum ar fi fost ieri.

Îmi amintesc scânteia din ochii ei, mirosul părului ei, modul cum spunea:

"Nu te am decât pe tine. Să nu uiţi asta".

Aşa spunea...

Vronski!

Vronski, poţi să vii?

Doare?

Mă doare capul.

Dar, în afară de asta, nu mă simt rău.

E ca şi cum rătăcesc prin ceaţă.

Te aud vorbind cu doctorul,

dar nu înţeleg sensul cuvintelor.

Ce ţi-a spus doctorul despre mine?

Spune-mi.

La urma urmei, suntem soldaţi.

Da, în curând...

Medicul este prietenul tău?

Nu, am cunoscut-o pe mama lui.

Vrei să spui că ai iubit-o?

Da, am iubit-o.

Ea te-a iubit?

M-a iubit.

Şi totuşi...

v-aţi despărţit?

Da. Ea a murit demult.

Au trecut peste 30 de ani.

Înţeleg.

Oare va rămâne ceva din noi după ce vom muri?

Dragostea, de exemplu?

Dacă noi nu mai existăm...

dragostea noastră va rămâne?

Greu de crezut.

Ştii...

am avut o fiică.

Maximov? Ai auzit?

Ştii, am acelaşi vis aproape în fiecare noapte.

Visez că amândoi,

tu şi Karenin, sunteţi acum soţii mei.

Şi sunt surprinsă de faptul că părea ceva imposibil.

Şi vă spun că este ceva foarte simplu, amândoi sunteţi acum fericiţi.

E ca un coşmar

care mă apasă foarte mult.

În fiecare zi, mă trezesc îngrozită.

Anna, gândeşte-te la asta...

Mulţi oameni şi-au făcut deja o idee despre relaţia noastră.

Da.

Şi în curând toţi îşi vor da seama de dragostea noastră.

Nu înţelegi?

Toate femeile care te invidiază de abia aşteaptă confirmarea...

Şi ce-i cu asta?

Nu mi-e frică.

Dar, Anna, simt chinul tău privind relaţia noastră.

Văd ruşinea pe care o simţi pentru că minţim şi ne ascundem.

Va trebui să ne ascundem dragostea.

Minciuna şi înşelăciunea se tem de ceea ce ar putea crede ceilalţi.

Mă iubeşti?

Ştii că te iubesc! Din prima zi când ne-am întâlnit.

Şi eu!

Ei bine, nu am ştiut de la început.

Şi mai târziu chiar te-am urât. M-am gândit că...

nu, nu contează.

Slavă Domnului că am lăsat totul în urmă.

Mi-e frig. Ia-mă în braţe.

Anna, trebuie să facem ceva.

Văd cum cum suferi cumplit pentru toate:

pentru societate, fiul tău, soţul tău...

Nu pentru soţul meu.

Nu ştiu... nu mă gândesc la el!

- El nu există. - Nu te cred.

Te cunosc, durerea ta este şi pentru el.

El nici măcar nu ştie.

Ambiţia lui are o singură preocupare. programul lui zilnic. Nimic altceva.

Poate ştie, poate nu. Nu-mi pasă...

Nu vreau să mai discutăm despre asta! Nu are niciun rost.

Încetează cu toate astea.

Încetează.

Nu mi-e ruşine de dragostea mea.

Sunt mândră de ea.

- Anna... - Oricare ar fi soarta noastră...

am luat-o în mâinile noastre.

Şi nu ne vom plânge de milă.

Este târziu.

Trebuie să plec.

Când ne vom întâlni din nou?

Miercuri, la ora unu.

Atenţie!

Pe loc repaos. Aşezaţi-vă.

Samarin, ai un foc?

- Domnule, pentru ce ne luptăm? - Ce?

Se spune că războiul ăsta e pentru Manciuria.

De ce suntem aici? Nu am sta aici nici dacă ne-ar da bani.

Gândiţi-vă la teritoriile din Siberia sunt li se vede marginea!

Ce-a fost în mintea ţarului când a început acest război?

Ce se va întâmpla dacă se ajunge la pace? Ar trebui să plătim Japoniei?

Da, probabil vor cere daune.

Atunci vor pune şi mai multe biruri pe spatele ţăranilor.

Nu. Mai bine ne batem în continuare.

Sincronizarea AMZN WEB-DL: killyou @ Myxz Team