All language subtitles for Maria Wern - Svart fjäril (Black Butterfly) (2011)

Alo?

Alo?

Ţi-am spus să nu mai vii aici.

MARIA WERN
FLUTURELE NEGRU

- O să-mi lipseşti.
- La revedere.

- Pa, mami !
- Pa.

Alo. Sunt eu. Ai auzit ceva ?

- Alo.
- Alo.

- Ce avem aici ?
- O explozie.

Prima dată am presupus că a fost
gazul metan, dar nu era aşa.

- Nu e gaz în clădire.
- Rezervorul de propan ?

Am găsit o persoană !

Ei bine, ce mai săptămână...

Eşti sigur că suntem frate şi soră ?
Tu nici măcar nu ai obosit.

Îmi pare rău. Dar eu am
gene bune şi tu nu.

Chiar aşa !

Îţi place slujba ?

Nu e chiar ca la Vaxjo, dar e distractiv.

La un ziar dintr-un oraş mic
trebuie să decidem pentru noi înşine.

Dacă cineva m-ar fi întrebat acum jumătate
de an dacă vreau să mă mut în Gotland...

Viaţa este ciudată uneori.
Într-un mod bun.

Aşa este.

Ţi-am spus că sunt foarte fericit
că te-ai mutat aici ?

Şi eu.

Nu uita să foloseşti scările la serviciu.
Gândeşte-te la inima ta.

Promit.

La naiba ! La naiba.

Scuze. A fost vina mea.

- Nu te-am văzut.
- Nu, vorbeai la telefonul mobil.

Îmi cer scuze.
Am documentele în torpedou.

Nu-i nimic. Mă grăbesc la serviciu.
Dacă porneşte...

Trebuie să întocmim un raport pentru daune.
Ce vrei să revendici ?

A trecut prin altele mai rele decât asta.

- Serios ?
- Da. Nu-i nimic.

Dar ia cartea mea de vizită,
în cazul în care te răzgândeşti.

De la poliţie ?
Şi nu ştii regulile de circulaţie ?

- Asta e modul în care se poate merge.
- Bine.

- Ai grijă cu ăsta.
- Da.

- Eşti sigură că nu eşti supărat ?
- Aşa ţi se pare ?

Sunt fericită pentru tine.
Unde l-ai cunoscut ?

- La serviciu.
- Şi ?

Să nu spui la nimeni,
"Ne-am întâlnit la morgă.".

Dar tu şi cu mine trebuia să ieşim
împreună, acum când copiii sunt plecaţi.

Sunt destul de mare.
Pot să am grijă de mine.

Tu ai fost cea care a spus că merităm
să ne distrăm. Şi eu am propria mea viaţă.

Mulţumesc mult. Foarte amuzant.

Chiar am nevoie. E ultima oară când
pot folosi asta ca scuză pentru întârziere.

Cu plăcere.

Era moartă
înainte de a izbucni incendiul ?

Da. Nu are gaz în sânge şi
căile respiratorii nu sunt lezate.

Nu ştim cât timp este moartă.
Corpul a fost ars.

Dar am găsit urme de plastic
la ochi, gură, în jurul capului.

Plastic ? Pungă de plastic ? A fost sufocată ?

Nu ştim, nu suntem perfecţi.

Ek ?

Totul ne arată că femeia moartă
a fost Isabella Solheim, 39 de ani.

Era ghicitoare, medium.

A închiriat locuinţa anul trecut.
Singură, fără copii.

Focul s-a dezvoltat extrem de rapid.
Presupunem că a fost benzină sau kerosen.

Dacă criminalul a lăsat urme,
pot să vă promit că nu le veţi găsi.

Dar am descoperit un lucru.

Un semn, nu ştim
ce înseamnă.

Arvidsson ?

Drăguţ. Drăguţ.
Cât timp i-ai dat ?

Nu mai mult decât valorează. Sunt gata.

Fă rost de
lista clienţilor, contacte de afaceri.

- Rude ?
- Părinţii ei sunt morţi.

Un frate mai mare, Daniel Solheim,
căsătorit cu Elaine Solheim, născut în Lker.

Ar putea ieşi ceva din asta ?

Îmi pare rău, nu e acasă.
Daniel suferă foarte mult.

- Au fost apropiaţi ?
- Uneori erau, alteori...

Au fost, probabil, ca majoritatea fraţilor.

Daniel are aptitudini logice.
Coroane, plus, minus.

Isabella... Ce pot să spun ?

Daniel spunea că dacă ceva nu poate
fi văzut, ea va alege să creadă.

- Îl călca pe nervi.
- Nu ţi-a spus nimic ?

Ce vrei să spui ?

Dacă a păţit ceva
sau dacă s-a certat cu cineva.

Mai bine întreabă-l pe Daniel
despre chestiile astea.

Unde îl putem găsi ?

Poate să lipsească şi câteva ore.
În pădure sau pe malul mării.

Acolo se simte în pace, spune el.
Aşa este el.

- Închide telefonul şi stă acolo.
- Nu doar coroane, minus şi plus ?

Înţeleg
că-ţi este greu,

dar trebuie
să dăm de el, aşa că...

- O să-i spun să te sune.
- Bine. Mulţumesc mult.

- Mulţumesc. La revedere.
- La revedere.

Skagerrak: sud - veste, 8-13 m/sec.
Kattegat: sud - vest, 5-9.

Vänern: sud - vest 4-8.

Agnes ?

Agnes ?

Agnes ?

Alo ?

Alo ?

Alo ?

- Ce naiba faci aici ?
- Acum ţi-e frică ?

Ţi-e frică ?

Pleacă de aici.

Pleacă de aici imediat.

La o parte. Continuaţi să mergeţi,
dar staţi în afara benzii poliţiei.

Bună ziua. Maria Wern, poliţia.

Agnes Leander. Mi-au spus să stau aici.
Cât timp trebuie să stau aici ?

- Îmi pare rău.
- Unde este Frank ?

Nu asta am vrut să spun. El voia
ca trupul său să meargă pentru cercetare.

- Deci vreţi...
- Cu certitudine.

- Doar o clipă.
- Vrei s-o duci la secţie ?

- Bună. Ce avem ?
- Un incendiu exploziv.

- Şi cadavrul ?
- La subsol. Plastic topit în piele.

Maria !

- E în regulă.
- Maria Wern !

- Nu mă recunoşti ?
- Sora lui Arvidsson ?

"Arvidsson"...
Doamne, chiar aşa ai spus.

E alegerea lui.
Eu nu-i spun niciodată "Per".

Poţi să-mi spui ceva ?

Două incendii în două zile.
Există o legătură ?

Nu pot să-ţi spun nimic acum,
dar o să ai noutăţi de la mine mai târziu.

Poate te pot ajuta.
Acum...

- Acolo ?
- Da, acolo în spate. Altfel se vor supăra.

La revedere.

Frank Leander, 72 de ani, psiholog pensionar
şi cercetător în psihiatria infantilă.

Cunoscut în profesia lui, a scris
cărţi şi a fost lector.

Deci, abordarea este identică
cu cea din cazul Isabellei Solheim ?

Da, cu excepţia a două lucruri.
În primul rând, un apel la ora 08:37

la serviciile de urgenţă
de pe numărul lui Leander de acasă.

Dar apoi receptorul
a fost pus din nou în furcă.

- Şi altceva ?
- Am vorbit cu Erika.

Spre deosebire de ghicitoarea
Isabella Solheim,

Leander a fost supus unei forţe externe
excesivă înainte de a muri.

- Înseamnă că a opus rezistenţă.
- Sau a fost ceva mai personal.

- Da.
- Era ceva interesant în subsol ?

Da, un seif.
Multe din lucrările lui.

Dar poate era ceva mai interesant.

A fost găsit pe un raft,
data de ieri a poştei.

"Nu meriţi să trăieşti.
Mi-ai făcut viaţa un iad. "

"Cum poţi să trăieşti cu tine însuţi ?"

Cine ar putea scrie aşa ceva ?

Nu ştiaţi că a primit
scrisori de ameninţare ?

Frank nu era aşa.

Tot ce a făcut a fost opusul a ce scrie.
A ajutat şi a vindecat.

Ea a murit ieri. Medium-ul
de la ştiri. Nu-i aşa ?

Are legătură cu
ceea ce i s-a întâmplat lui Frank ?

L-aţi auzit vorbind de Isabella Solheim ?

Nu.

Dar meseria lui ?
Avea duşmani ?

Frank era un om plăcut de toţi.

El... a primit premii.

El... i-a ajutat pe mulţi.

Şi ce scrie aici...
Nu a contat câte succese a avut.

Au spus că nu şi-l mai puteau permite
după toată munca pe care a depus-o.

Cel mai bun creier din lume.

Şi singurul lucru pe care l-au folosit
au fost coatele.

Două atacuri cu substanţe inflamabile
într-o zi şi totuşi ne ordonă să facem asta.

Trăim atâta timp cât trăim.
Nu mai au hârtie pe care să imprime ?

- Ai obosit ?
- Nu, nu. Dar tu ?

- Nu, nu chiar.
- Să vedem.

Poate că te-ai înţelege mai bine
cu o maşină. Las-o baltă.

- Bună treabă. Acum poţi să te opreşti.
- Mia am puţin.

Şi eu.

Poţi să nu mai pedalezi.

Rezultatele de laborator
vor fi gata mai târziu.

Dacă e vreo problemă, vă sunăm noi.

- De altfel, puteţi să le luaţi şi singuri.
- Îmi pare rău pentru ieri.

Nu-i nimic.

- Bună dimineaţa...
- Bună dimineaţa.

- E vorba de Leander ?
- Da. Nu e uşor de citit.

De ce ?

Nu vreau să mă gândesc la
ce educaţie au primit...

- Leander le-a oferit un nou început.
- Aşa sper şi eu.

Dacă vrei să-i adopţi, aminteşte-ţi
că acum au la rândul lor familii şi copii.

Ce-l leagă pe Leander
de Isabella Solheim ?

Speră că o s-o găseşti aici ?

- Am dat de fratele lui ?
- L-am sunat, dar nu răspunde.

Atunci să trimitem un poliţist în uniformă
ca să-l sperie şi să-l aducă aici.

Bună ziua. Vă mulţumim că v-aţi făcut timp.

Trebuie, având în vedere că doi poliţişti
au venit la mine la serviciu.

Am încercat să vă contactăm înainte.

Vrem să vă punem
câteva întrebări despre sora dvs.

Nu deţinem prea multe informaţii.

- Am dreptul la un avocat ?
- Da, dar nu sunteţi suspect.

Soţia mea este avocat.
Vreau să stea şi ea aici.

Cu plăcere.

- Nu a fost uşor să dăm de dvs.
- Lucrează foarte mult.

Înţeleg.

- Vorbiţi-ne despre copilăria dvs.
- Ce vreţi să vă spun ?

- Ce relaţie aţi avut cu părinţii dvs. ?
- Copilăria noastră fost fantastică.

Dar unii dintre noi au apreciat-o
doar mult mai târziu.

- Isabella, nu a apreciat-o ?
- A fost o întrebare, nu ?

Ştiţi cumva dacă cunoştea un bărbat
pe nume Frank Leander ?

INu ştiu. Noi n-am mai văzut-o
de ani de zile şi îmi este dor de ea.

Aţi fost supărat când a murit ?

Soţia dvs. a spus că voiaţi să fiţi singur.
De asta nu eraţi acasă.

De fapt, n-o mai văzusem de ani de zile.

Nu putem să vă ajutăm,
deşi ne dorim asta.

Ai ştiut ? Ce grozav.

Deci vă distraţi ?

Da, şi eu mă distrez.

Acum sunt acasă.
O să-mi fac ceva de mâncare.

Sunt singură, dar o să ne vedem în curând.
O să fim împreună şi în vacanţa de vară.

Da...

Da, am auzit.
O să vorbim mai târziu.

Sigur că ar trebui să mergem cu ei.
Petrecere frumoasă.

În regulă. La revedere. Stai puţin.
Pup-o şi pe Linda. Emil ?

Inspectorul nu şi-a luat
rezultatele de la testare.

- Bună. Rezultatele de la testare ?
- Colesterolul.

- Ah, colesterolul !
- Cam mare pentru a mânca chestiile astea.

- Şi îmi spui asta în calitate de prietenă ?
- Da. Cam aşa.

- Unul dublu cu salată de creveţi.
- Vreau şi eu la fel.

- Mai pune-i încă o salată de creveţi.
N-o să spun nimănui.

Cum adică "n-o să spun nimănui" ?
Vii des aici ?

Depinde cine întreabă.
Doctorul său... ? Per.

Felicia. Salut. Eu sunt Felicia.

Dacă medicul din mine ar fi ştiut
că mănânc chestia asta, m-ar fi pedepsit.

Eu mănânc junk food şi tu nu ştii să conduci
maşina. Nu trăim după cum predicăm.

Doctore, vrei să trăieşti împreună
cu mine experienţa colesterolului ?

Acolo în parc e o bancă frumoasă.
Mulţumesc, dar trebuie să merg la serviciu.

Dacă vreodată o să simţi nevoia
să mă vezi şi să bem o cafea cândva...

- Poate.
- Poate ?

- Poate.
- Ai numărul meu ? Uite cartea mea de vizită.

- Mai am una.
- Bine.

La revedere.

- El este ?
- Da. Aşteaptă la recepţie.

Ek a stat cu el de când a sosit.

Nu ştiu de ce am închis uşa,
oricum nu aud ce spui.

- Ce-a spus ?
- În ziua în care a murit Leander,

a fost acolo o femeie, a stat şi a aşteptat.
Apoi, imediat ce a intrat,

au început să se certe,
după câte a auzit...

Nu vede aproape deloc.
Are toate tipurile de cataractă.

- Ce oră era ?
- Asta mă deranjează. Opt şi jumătate.

- Ora la care Leander a apelat la Urgenţă.
- Poate să ne facă o descriere ?

Femeie între 15 şi 75 de ani.
Brunetă sau blondă. 1,60 sau 1,80 înălţime.

Şi cu datele astea trebuie
să mergem mai departe.

Să începem bătând la toate uşile.

- Bine.
- Ek ? Bună treabă.

Pune-l pe Arvidsson să se ocupe de asta.

Am făcut o examinare fizică şi
vreau rezultatele testelor. Arvidsson, Per.

Pot să discut puţin
cu Dr. Felicia... Uite aici: F. H.

- Hermansson ?
- Da.

- Azi nu e aici.
- Bine.

- Când se întoarce ?
- Nu ştiu. De ce ?

- Poate să vă vadă altcineva.
- Nu, era o prostie.

Nu, la dracu'. Ţinem legătura.

La revedere.

Hartman a încercat să te sune !
Unde ai fost ? Începe şedinţa.

Am primit aceste imagini de la colegii
din Jönköping. O maşină incendiată.

Klara şi Syren.

61 de ani, pensionare anticipată,
Singură, fără copii.

Activă politic,
voluntară la SOS Satele Copiilor -

o adevărată Maica Tereza pe hârtie.

Mai multe accidente de circulaţie
decât tine... Ce spun tehnicienii lor ?

Benzină. Interiorul şi corpul
au luat foc în doar două secunde.

- Unde ?
- Jönköping.

Motivul pentru care ei au...
Arată fotografiile, Ek.

Ceea ce vedeţi aici este material plastic.

Poate fi doar o coincidenţă.
Sau cineva care a citit despre crime.

Nu am dat încă niciun
comunicat de presă.

Nimeni nu ştie că mai întâi
au fost strangulaţi.

- Două crime aici şi apoi Jönköping.
- Trebuie să ne grăbim.

Acolo este ceva care leagă cazurile noastre
cu Klara Syren, va trebui s-o găsim.

Sau se va întâmpla din nou.

Nu e ceva surprinzător.

Poate că ea a subînchiriat
sau a închiriat sub un alt nume.

Poţi s-o cauţi pe Eniro, pe Google
sau oriunde, ea pur şi simplu nu există.

Caută-mă şi pe mine
şi o să constaţi acelaşi lucru.

Tocmai m-am mutat aici.
Ziarul îmi plăteşte telefonul mobil.

Du-te acolo. Cere să vorbeşti cu ea.
Invit-o să luaţi prânzul împreună.

Am făcut şi asta. Nu era la serviciu.
Spitalul nu dezvăluie datele personale.

Nimeni nu vrea să spună când se va întoarce.
Nu pot să stau şi să aştept.

Doar nu eşti un hărţuitor ? Unul dintre cei
care-şi pierd capul, un nebun din dragoste

care nu se poate gândi la nimic altceva,
indiferent de ce se întâmplă ?

Ei ?

Vorbesc serios, chiar eşti aşa ?

Dacă o declaraţie este falsă, spui nu.
Fără comentarii înseamnă da.

Care este întrebarea ta ?
Ce vrei să ştii ?

Eşti poliţist ?

Da. Nu am voie să fac anchete private
cât timp ocup slujba asta.

- Dar eu pot ?
- La ce sunt buni fraţii ?

M-am întâlnit marţi cu colega ta.

Maria. Am întrebat-o dacă incendiul
de la profesor are legătură

cu focul de la de medium.
Nu a vrut să-mi răspundă.

Îţi vine să crezi ?

Fără comentarii.

De unde a venit asta ?
- De la Tribunalul Districtual.

- Este pe rol ?
- Da. Părţile trebuie să se prezinte acum.

Au fost programaţi să se prezinte
în luna august, dar s-a amânat acum.

O reclamaţie a lui Daniel Solheim împotriva
Isabellei Solheim. El crede că va dispărea ?

- Ce-ai aflat ?
- Daniel Solheim şi sora lui.

Au fost în contact. Se luptă de 6 ani
pentru moştenirea părinţilor lor.

"Nu este important" ? Sunteţi într-o dispută
pentru moştenirea cu sora dvs.

Eu nu am fost implicat în moartea ei.
Prin urmare, nu este important.

Nu credeţi că pare a fi
o încercare de ascundere ?

Aveţi dreptul să mă reţineţi
că suspect 12 ore, nu ?

- Ştiţi care-i costul meu pe oră ?
- Nu.

Am ştiut că vom ajunge aici -

Dar mai întâi am vrut să mă asigur
că voi obţine asta.

O declaraţie completă.

Programul meu şi a lui Elaine
din ziua în care a murit sora mea.

Orele exacte, unde am fost,
numerele de telefon

ale persoanelor cu care ne-am întâlnit.

Chitanţe de taxi, totul.
Negru pe alb. Avem un alibi.

Aveţi dreptate. Dacă am ţinut la ea ?

Cină în familie, întâlniri.
An după an.

Dacă ea venea ?
Dvs. ce credeţi ?

Nu. Noi avem "energie negativă". Noi !

Şi părinţii noştri au murit,

iar ea trebuie să capete jumătate
din proprietate. Nu-i aşa, Elaine ?

Totuşi, Daniel,
sora ta a fost omorâtă.

Iar tu vorbeşti despre bani.

A întors spatele familiei.
Ne-a părăsit.

La naiba...

Chiar dacă îl vedem,
de unde ştim că este el ?

Când cauţi pe cineva şi crezi
că doar eu pot să-l văd, ştiu că...

Oh, nu ştiu.
Speram că vom avea noroc.

Plecăm ?
Nu cred că este aici.

Ce naiba...

Ce este ?

Ce este ?

Opt şi un sfert.
Un nou record personal.

Am citit deja ziarul de două ori.
Nu mă simt bine fără copii.

Maşina ta e stricată ?
Am văzut că ai luat un taxi.

Deci nu sunt singura care
nu se distrează în această săptămână.

Uite.

- Ea s-a certat cu Leander ?
- Credem că da.

Mai mulţi vecini pe care i-am întrebat
au spus că au văzut-o.

- Ar putea fi oricine.
- Să sperăm că nu.

Scuză-mă.

Colegii în Jönköping au verificat-o
pe Klara Syren

Şi au găsit asta.

În anul 2001,
au descoperit două toxicomani

cu pungi de plastic pe cap
şi cu arsuri severe.

- Unul a murit, celălalt a supravieţuit.
- Trăieşte şi în prezent ?

"Dacă-mi amintesc" ? Ce întrebare e asta ?

Crezi că am putut uita una ca asta ?
Crezi că m-am trezit într-o zi fără să...

- Îţi este cunoscut numele Isabella Solheim ?
- Nu.

- Klara Syren ?
- Frank Leander ? Este psiholog.

Nu.

Despre ce e vorba ?

Nu suntem siguri,
dar avem trei morţi

care seamănă cu ceea ce
vi s-a întâmplat ţie şi prietenului tău.

Poţi să-mi spui ce s-a întâmplat ?

Nu este uşor.

Eram în parc şi Rolle ştia
un loc unde puteam să ne injectăm.

Da, asta am şi făcut
şi după aceea...

După aceea m-am trezit.. după
trei săptămâni şi Rolle era mort

şi eu... Da, arătam aşa.

Nu ştiu de ce m-au mai ţinut în viaţă.
Nu înţeleg cum pot să vă ajut.

Ce pot să-ţi spun, Per...
ea este cine spune că este.

Felicia Hermansson. Avem un cuplu,
dar vârsta ei nu coincide.

- Şi nimeni nu este înregistrat pe insulă.
- Ai verificat toate prenumele de Felicia ?

Numele dinainte de căsătorie ?

Nu ştiu unde este trasată linia
dintre fermecător şi anormal.

Nu ştiu, a fost ceva ciudat.

Am văzut-o
la înmormântarea lui Frank Leander.

- Ea era. Sunt sigur.
- Ce spun ceilalţi ?

- Care ceilalţi ?
- Colegii tăi, Per.

Nu le-ai spus ?
Ce naiba, Per !

Prietena ta apare pe ascuns
la funeraliile victimei tale...

Nu e mea prietenă.

Şi este exagerat să credem
că ea are de-a face cu asta.

Tot ce avem sunt două incendii.

Şi femeia din Jönköping,
care a păţit la fel:

sufocat cu o pungă de plastic pe cap,
apoi scăldată în benzină.

- Vreau să vorbesc mai întâi cu ea.
- Per. Las-o. Vorbesc serios.

Conny Jansson. Condamnată pentru
furt, jaf, posesie de droguri.

Violul asupra Helenei Sjöqvist,
25 de ani, dar acum e moartă.

Agresiune, posesie de droguri,
furt din nou...

- Dar e de acum zece ani.
- Deşi metodă este aceeaşi.

Şi a locuit în Jönköping, ca şi Klara Syren.
Da, dar de ce acum ?

În ziua în care
nu vor mai exista şoferi de taxi,

societatea va intra în colaps.

- Ştim cine este ea ?
- Mai mult chiar. Avem o adresă.

Ar fi fost mai uşor
dacă i-am şti numele.

- O să-i întreb pe vecini...
- Te ocupi tu de uşă ?

N-ar trebui să începem de sus ?

- Hei, hei. E cineva acolo ?
- Nu, e gol.

- Bună. Tată sau mamă sunt acasă ?
- Da.

- Bună ziua.
- Poliţia. Căutăm o persoană.

O recunoaşteţi ?

Maria !

- Închide uşa.
- Opreşte-l !

Poliţia. Stai. Opreşte-te ! Opreşte-te !

Stai ! Nu te mişca.

Dacă asta este o femeie matură,
ar trebui probabil să mai exersez puţin.

Ek ? Eşti bine ?

Ek ? Eşti bine ?

- Felicitări.
- Ai văzut că el este Gusten Borg ?

Oh, ce naiba...
Am crezut că era încă înăuntru.

El o să se întoarcă în curând.

Tu ! Stai. Vrei să vorbesc cu tine.

- Stai, stai ! Opreşte-te ! Opreşte-te !
- Au ! La naiba !

Recunoşti asta ?

"Trebuie să plăteşti
pentru tot ceea ce ai făcut".

Da, este a mea.

Sunt mai multe, doar dacă el
nu le-a aruncat.

De ce ?

Dacă aş fi avut o viaţă mai lungă,
de ce ar fi vrut el asta ?

Ce vrei să spui cu asta ?

Leander şi cu mine am lucrat împreună.
Poate că am sperat prea mult,

dar dacă lucrezi cu familii problemă
nu trebuie să renunţi la speranţă.

Ce-a făcut ?

Şi-a făcut un scop
din distrugerea familiilor.

Spunea că siguranţa e un nonsens.

Problemele sociale au fost rezolvate
despărţindu-i pe oameni.

Nu mi-am ţinut gura
şi ăsta e cel mai rău lucru

pe care îl poţi face în mediul academic.

- Cum adică ?
- Am fost înfierată. Ţinută la distanţă.

Leander era celebru.
Pe cine l-ar crede ?

El mi-a distrus viaţa.

Nu pot spune că îmi pare rău
că cineva i-a distrus-o pe a lui.

Şi-a împins colega la droguri.
E plăcut să ştii că poţi ajuta pe cineva...

- Deci nu a fost ea ?
- Metadona ei a fost eliberată la ora 21:00.

- Ei bine, o vom lua de la capăt.
- Da.

- Da, Arvidsson.
- Bună, sunt Felicia.

- Bună, am crezut că ai dispărut.
- Nu, nu chiar.

Ce faci acum ?

Greu mai dă omul de tine.
Şi nu exagerez deloc.

De fapt, eram puţin îngrijorat.

Mi-am vizitat nişte prietenii de pe
continent. Am fost plecată câteva zile.

- Bine. Şi în afară de asta ?
- Ce vrei să spui ?

Nu ai niciun telefon,
nicio adresă, nimic.

Dar acum sunt aici.
Nu e de ajuns ?

Am închiriat sub un alt nume.
Am plătit în avans.

Sunt divorţat recent şi
mi-am reluat numele de fată.

- De ce mă întrebi toate astea ?
- Pur şi simplu m-am întrebat.

Nu înţeleg.
Ai vreo nelămurire ?

Scuze. Nu e vorba asta.

Am oameni în viaţa mea care au
mai multe nelămuriri decât pot eu suporta.

- Chiar ai fost îngrijorat ?
- Da.

Nu, preocupat şi neliniştit...
Poate am fost...

Eu... m-am gândit la tine.

Scuze,
mi-e greu să răspund la întrebări.

Crezi că putem răspunde
la întrebări altă dată ?

Da, cred că da.

Felicia ?

- L-ai văzut pe Arvidsson ?
- Nu. Ce este ?

Arvidsson ! La mine în birou, imediat !

Cea mai nereuşită faţă de pocherist
din lume. Hartman ?

Doar o singură dată
l-am mai văzut aşa de furios.

- Ştii cum îţi dai seama ?
- Nu.

Dacă îţi spune să iei loc şi îţi indică
un scaun, se preface.

M-a chemat de multe ori,
dar întotdeauna m-a pus să stau jos.

El stă încă în picioare.

"Vorbesc cu sora mea !"
Cât de prost poţi să fii ?!

Am crezut... Am luat masa împreună.

Doar eu şi ea.
Ea era în afara serviciului.

Dacă cineva fură o maşină în faţa ta
şi tu nu eşti de serviciu,

îl laşi ? Nu, pentru că eşti poliţist.
Şi ea este ziaristă !

Nu contează că era în afara serviciului !

Treaba lor e să scrie şi a noastră
să nu trăncănim ! Nu e o surpriză !

Până acum, el nu ştia
ce ştiam noi.

Dar ştim că dacă se va întâmpla
din nou, a aflat şi el.

- O să încerc să obţin o retractare.
- Vrei să scrie şi mai mult ?

- Asta ai înţeles din ce ţi-am spus ?
- Nu.

Îmi pare rău.
Ce pot să fac ?

Cară-te. Pleacă.
Ia-ţi un concediu, fă ce vrei.

- Nu pot...
- Vorbesc serios.

Pleacă pentru că

vreau să mă gândesc ce să fac
înainte să te dau afară.

A fost o informaţie
pe care nu o făcusem publică !

Şi acum apare în ziar !
Scrisă de sora lui Arvidsson !

- Stai jos.
- Pot să vorbesc cu tine ?

Pot să am încredere că ce discutăm
rămâne între noi ?

- Sunt ziaristă.
- Eşti sora mea, Pernilla !

Când
îţi spun ceva,

apare în ziar.
Aşa trebuie să fie relaţia dintre fraţi ?

Asta am fost unul pentru altul ?

Eu, nu...

Am considerat că eu te ajut pe tine
şi tu mă ajuţi pe mine.

Oh, Doamne ! Nu poţi să faci distincţia
dintre o convorbire privată şi asta ?

- Eşti atât de obsedată de ceea ce faci ?
- Per, te rog, ai grijă ce spui !

Nu-ţi permit să vii aici
şi să mă faci obsedată.

- SUnt sora ta, Per
Nu e bine.

Ce pot să spun ?

Mulţumesc pentru ajutorul tău.

Ce e asta ?

Dacă nu ai veşti mai bune decât asta...

- Ai vorbit vreodată cu Marianne ?
- Marianne nu e ziaristă.

Nu, dar dacă ar fi fost ?

Tu ? Te gândeşti numai
la ceea ce a făcut el.

Pur şi simplu
nu am timp să fiu sigur.

Deci ea nu este aici
sau nu lucrează aici ?

Ea nu este aici, dar dacă ar fi fost...
cred că ar fi fost cam incomod.

- S-a întâmplat ceva ?
- Nu. Din contră.

Trebuie să dau de ea.
Trebuie să dăm de ea.

Mulţumesc.

Bună, sunt Erika.
Acum nu pot să vorbesc...

- Bună dimineaţa !
- Bună. Eşti aici ?

Rezultatele autopsiei.
Am venit să le predau.

- Am văzut că m-ai sunat. Eşti singură ?
- Da.

Ai fi putut să alegi o perioadă mai bună
ca să începi o nouă poveste de amor.

- Ai fost vreodată la un clarvăzător ?
- Ce ?

Nu, nu mi se potriveşte;
dar cred...

Imaginează-ţi o persoană cu multe
gânduri şi sentimente nerezolvate.

Dacă acea persoană se duce la un clarvăzător
şi simte că acesta îi spune prea multe...

Cum se va descurca cu ceilalţi ?
Dar dacă nu reuşeşte ?

- Maria... Erika ? Aveam întâlnire ?
- Nu.

Putem să discutăm ?

- Oricum... frumos tricou.
- Mulţumesc.

Aşa mi s-a părut şi ieri
când îl purta Ek.

Ek a găsit o semnătură
într-unul din dosare: Klara Syrén.

În anii '70 era Şefa Biroului
de Asistenţă Socială din Jonkoping

A lucrat cu Frank Leander
în 10-20 de cazuri.

Asta e legătura pe care o căutam.

Ek încearcă s-o contacteze
pe Elisabeth Rehnberg

care poate că ştie mai multe
despre Klara Syrén.

Şi ce-i cu asta ?
Nu mai lucrează nimeni aici ?

- Mai lucrează cineva aici ?
- Rehnberg. Ea este.

Cine este a doua... Cunoaştem pe cineva
pe nume Rebecca Moberg ?

Ea este doctoriţa
pe care o place Arvidsson.

El mai lucrează aici ?

Tocmai am vorbit cu Rehnberg.
Nu ştie nimic despre Klara Syrén,

Dar am întrebat-o
dacă o cunoaşte pe Rebecca Moberg.

Ce face Arvidsson ?

- Da, alo ?
- Bună. Sunt Felicia.

Deci care-i numele tău, de fapt ? Felicia
Hermansson sau Rebecca Moberg ?

Sunt martor sub protecţie.

Am stat într-o locaţie confidenţială
până în Octombrie.

Numele meu, data naşterii, adresa,
toate sunt informaţii protejate.

Dacă n-ar fi aşa,
n-aş spune nu unei relaţii cu tine.

- De ce ?
- Fostul meu soţ încearcă să mă omoare.

Te-am văzut la înmormântarea
lui Frank Leander.

Şi ?

Mă întreb ce căutai acolo.

Am citit că a murit. Am lucrat împreună
acum zece ani. Era un porc.

Avea nişte idei inumane,
mai degrabă fasciste.

Nu ştiu de ce m-am dus la biserică,
ce am sperat să se întâmple.

- De ce nu ai spus nimic ?
- Protecţia martorilor, Per.

Nu pot să fiu parte într-o anchetă.
Nu pot să-mi asum niciun risc.

Cine este el ?
Ce ţi-a făcut ?

Pot să te ajut.

Dacă poliţia a fi putut să mă ajute,
acum n-aş fi trăit aşa.

Zău că nu ştiu ce să mai cred.

N-ar fi trebuit să vin să te văd.

- Iartă-mă.
- Nu putem să ne întâlnim ?

N-o să ne mai vedem.
Pentru binele tău.

Adio, Per.

Tu înţelegi ceva ?

Doar cp e martor protejat
şi că va depune mărturie la tribunal.

Dacă ea este implicată în această anchetă...
Ce face el acum este...

Helena Sjöqvist...

Bună.

- Ai văzut-o pe Pernilla ?
- Da, era pe aici.

O să aştept.

Pernilla... Pernilla.

Arvidsson ?

Ştie cineva unde s-a dus
Pernilla Sjöqvist ?

- Nu.
- Nu ? I se dăduse ceva de făcut ?

- Nu ştim.
- Era aici.

La naiba.

Mama !

Aţi sunat-o pe Pernilla.
Lăsaţi-vă numele şi numărul.

Fir-ar să fie !

- Bună, eu sunt.
- Arvidsson ? Hartman e turbat !

- N-am timp să-ţi explic.
- Aşteaptă. Sora ta.

Frank Leander şi Klara Syrén.
Au trimis-o la un azil.

Ştiu, vin de la ziar.
Am date privind proprietatea.

Numărul proprietăţii: 12:9.
O casă albă.

Felicia locuieşte acolo, e nevinovată
şi cred că Pernilla se duce acolo.

Hartman, haide. Repede.

12:4, 12:5, 6, 7, nr. 8, 9, aici.

- Să vedem. Asta este ?
- Nu, trebuie să fie albă.

- Câte case sunt acolo ?
- Trebuie să ajungem acolo cât mai repede.

Uite. Stora Gudings 12/9, Vallstena.
Este corect ?

- Da, alo ?
- Avem adresa. - OK.

Suntem pe drum. Să nu faci
ceva prostesc. Trebuie să aştepţi.

Toate astea ca să-şi răzbune copilăria ?

I-au luat pe amândoi,
pe Arvidsson şi Pernilla.

- Totul este aici.
- Şi prezicătoarea ?

Pernilla era în baza de clienţi.
Poate că a spus prea multe.

Pernilla, aşteaptă !

Nu ! Te rog.

Pernilla ?

- Tu...
- Ce cauţi aici ?

N-ar fi trebuit să vii aici.
O să distrugi totul.

Pernilla...

Stinge bricheta. Te rog.

Ea nu a făcut nimic. Tu...

Ea a intervenit între noi, nu-i aşa ?
Tocmai când eram din nou o familie.

Eram tu şi cu mine.

- Ea mi te-a luat.
- Ea nu a luat nimic.

Ea te-a luat ! La fel cum şi ei
mi-au luat totul.

Aşa cum ne-au luat de la mama.

Ca toţi ceilalţi care mi-au luat viaţa.
Nu trebuie să se întâmple din nou.

N-o să mai fiu singură din nou.

- Hei ! Înăuntru !
- Venim !

- Cheamă o ambulanţă !
- Unde e Pernilla ?

Nu ştiu.

Pernilla ! Opreşte-te !

Avem nevoie de o ambulanţă la Stora
Gudings 12/9, Vallstena, urgent.

Haide.

- Opreşte-te !
- Dă-i drumul !

- Lasă-mă !
- Linişteşte-te !

Trezeşte-te !

Bună.

Bună.

Ţi-am lăsat maşina la service,
aripa din faţă...

Atunci o s-o folosesc pe a ta.

La revedere.

- Bună, mamă !
- Bună, puiule !

Ce multe lucruri ai.
Mi-a fost dor de voi.

V-aţi distrat ?