All language subtitles for Apocalypse.Hitler.E01.2011.720p.BluRay.DD5.1.x264-EbP-rum

In 1924, Adolf Hitler scrie "Mein Kampf", "Lupta mea",

o carte ce musteste de ura.

Ultimul pasaj e un strigat fanatic:

"Un stat care refuza contaminarea rasiala va domina inevitabil lumea".

Adolf Hitler.

Nascut pe 20 aprilie 1889, se sinucide pe 30 aprilie 1945.

Cum a reusit acest austriac aparut din neant sa cucereasca Germania?

Cum a reusit sa sadeasca samanta urii si a violentei?

Si cum au izbutit Hitler si nazistii sa abata apocalipsa asupra lumii?

APOCALIPSA DUPA HITLER

AMENINTAREA

Cum a fost posibil fenomenul Hitler?

Hitler scrie in Mein Kampf:

"Primul razboi mondial a fost un fenomen sublim, de neuitat"

"in existenta mea pe pamant".

Timp de 4 ani, caporalul Hitler e curier

in cadrul regimentului 16 bavarez de infanterie.

Merge prin transee, transmitandu-le soldatilor ordinele.

E o misiune periculoasa.

Este decorat cu Crucea de Fier.

Va purta mereu Crucea de Fier sub insemnele Partidului Nazist.

In razboi, Hitler invata dispretul fata de valoarea vietii omenesti,

asemenea altor soldati care iau parte la conflict.

Hitler devine treptat un nationalist fanatic.

In transee ia nastere o idee confuza:

intr-o buna zi, va sustine cauza tovarasilor sai de suferinta.

Cu alte cuvinte, va intra in politica.

Hitler va exploata extrem de eficient legaturile cu veteranii de razboi.

De pilda, 15 ani mai tarziu,

in discursul tinut muncitorilor de la fabrica Siemens.

Dragi concetateni, dragi muncitori germani,

provin din randurile voastre.

Am fost unul de ai vostri, am luptat alaturi de voi

in cei patru ani de razboi.

Apoi, treptat, prin perseverenta,

prin autoeducatie si indurand foamea, am reusit sa ajung sus.

Dar in adancul sufletului, am ramas acelasi.

Implicarea in politica e grabita de o succesiune de intamplari.

In noaptea de 13 octombrie 1918,

isi pierde temporar vederea intr-un atac cu obuze cu gaze.

Este dus la un spital de campanie si apoi in Germania.

In acest timp, pe front,

atacul nemtilor este respins si multi sunt luati prizonieri.

Ura fata de francezi este omniprezenta,

alimentata de actele jignitoare ale invingatorilor.

In aceste imagini, singurul obiect a unui soldat german,

pipa sa, e luata de un soldat francez.

Prizonierii, soldatii kaizerului Wilhelm II, incearca sa ramana demni

cand trec prin satele franceze si belgiene

pe care le-au distrus in ultimii patru ani.

Restul armatei germane incepe sa se retraga

in vechea ordine militara, cu tot cu arme.

Ramane gustul amar al infrangerii, prezentata de extrema dreapta

ca fiind pricunuita de "elemente anti-nationale",

cei care au negociat cu inamicul.

Acum, in viata lui Hitler are loc un eveniment

pe care il va considera un punct de cotitura.

Se reface, si in cele din urma, isi recapata vederea

la spitalul militar Pasewalk de langa Berlin,

unde sunt tratate cazurile de stres post-traumatic cauzat de razboi.

Hitler relateaza ca, in clipa cand a auzit de abdicarea imparatului,

de sfarsitul monarhiei si instaurarea republicii

si de armistitiul din 11 noiembrie 1918, care marca infrangerea,

a auzit o voce interioara.

"Aceasta voce m-a indemnat sa eliberez poporul german"

"si sa readuc Germania la maretia de altadata."

Hitler va exagera acest eveniment,

transformand acest spital intr-un templu,

dedicat misiunii lui "miraculoase".

Deasupra acestui bust va grava aceste randuri:

"Si in acest fel am decis sa intru in politica."

Aceasta halucinatie va fi dublata de obsesia lui Hitler.

Considera ca evreii implantasera pumnalul in vulturul german.

Scrie in "Mein Kampf":

"Daca am fi tinut, macar o data, sub gaze toxice,

"12.000 sa 15.000 de corupatori evrei ai poporului nostru,"

"sacrificiul a milioane de soldati nu ar fi fost zadarnic".

Deja, la sfarsitul anului 1916, comandantii armatei imperiale,

feldmaresalul Hindenburg si generalul Ludendorff,

intr-un acces de ultranationalism,

cer o lista a soldatilor evrei banuiti de lipsa de patriotism.

Antisemitismul exista de secole si nu cunoaste granite.

Urmariti de acest destin,

evreii, saraci si traind in ghetouri sau asimilati si burghezi,

devin periodic tapi ispasitori in momente de criza.

In Rusia, la inceputul secolului XX, devin victimele pogromurilor.

Multi din cei care reusesc sa fuga se stabilesc in Germania.

Se ridica o mare intrebare.

Hitler avea sange evreiesc?

Unul din secretele bine pazite de regimul nazist

este ca Hitler nu poate dovedi contrariul.

Nu stie cine era unul din bunicii lui.

Identitatea bunicului sau din partea tatalui este necunoscuta.

Bunica lui s-a recasatorit ulterior cu un morar, Johann Hitler,

care l-a recunoscut pe baiat si i-a dat numele sau.

Potrivit legii naziste,

Hitler nu indeplineste criteriile asa-numitei protectii a sangelui.

Pentru a evita persecutiile, germanii trebuie sa arate

ca niciunul dintre cei patru bunici nu este evreu.

Dupa criteriile naziste, Hitler nu poate dovedi ca nu e evreu.

20 aprilie 1889.

Adolf Hitler se naste intr-o familie catolica, in Imperiul Austro-Ungar,

la Braunau am Inn, un orasel de la granita cu Imperiul German.

Tatal lui este vames.

Ramas vaduv, se casatoreste cu verisoara lui mult mai tanara,

rezultand un mariaj endogam.

Cat Hitler este mic,

familia se muta foarte des, caci tatal este detasat cu serviciul.

La opt ani, Hitler este baiat de altar in aceasta manastire.

Canta si admira la preoti sacrificiul de sine si sentimentul datoriei.

Observa o cruce ciudata pe frontonul manastirii.

Aceasta prefigureaza zvastica, viitoarea emblema a nazismului.

Hitler isi va aminti mereu de aceasta cruce,

ca si cum i-ar fi prevestit destinul.

In India, zvastica e de secole un simbol benefic

al miscarii perpetue a omenirii.

In interpretarea nazistilor, devine simbolul rasei ariene,

o rasa mitica, pura, de blonzi inalti, cu ochi albastri,

la care Hitler va adauga o casca

si mistica rasei superioare.

Tanarul german trebuie sa fie zvelt,

cu membre lungi, iute ca un iepure,

tare ca pielea tabacita si dur ca otelul Krupp.

Suntem hotarati sa cream o noua rasa.

Copilul Hitler, cocolosit de mama, nu corespunde acestui ideal.

Se va intoarce in satul austriac in momente-cheie ale carierei.

De exemplu, chiar inainte sa invadeze Polonia

si sa declanseze al doilea razboi mondial.

Aceste imagini cu casa parinteasca sunt filmate si montate de Eva Braun,

purtand titlul :"Fuhrerul viziteaza meleagurile copilariei sale,"

"12 iunie 1939."

Se opreste pentru a depune flori la mormantul parintilor sai,

respectand obiceiurile.

El nu-i poarta pica tatalui sau, un barbat sever si betiv.

Dar mama sa, care moare de cancer la 47 de ani,

este singura persoana pe care Hitler o va iubi cu adevarat.

La aniversarile fuhrerului, chipul ei strajuieste cadourile,

iar in buncar, in ultimele clipe, Hitler are asupra sa portretul ei.

Hitler nu se intelegea cu tatal sau, care l-ar fi vrut functionar de stat.

Dar Hitler va abandona scoala,

considerandu-se in mod arogant deasupra sistemului de invatamant.

La varsta de 19 ani, dupa moartea mamei sale, pleaca la Viena.

Politica nu-i e predestinata,

caci viseaza sa intre la Academia de Arte Frumoase.

Gratie averii mostenite, duce o viata boema de artist.

La acea vreme, Viena este unul din centrele culturale ale Europei.

Hitler experimenteaza stilul de viata al claselor superioare,

impotriva caruia se desfasoara steagul rosu al activistilor socialisti.

Descopera numeroasele comunitati care traiesc in capitala Imperiului:

cehi, polonezi, italieni, croati si evrei.

Va afirma mai tarziu:

"Mi s-a parut intruchiparea profanarii rasiale".

Da examen la Arte Frumoase, fara sa se pregateasca serios,

fiindca in ciuda ambitiilor sale artistice, ii lipseste curajul.

Nu este admis.

Urmeaza o perioada grea, chiar inainte de Primul Razboi.

Locuieste intr-o pensiune de baieti

si isi castiga painea facand tablouri dupa carti postale.

Din putinii bani pe care ii are, merge la operele lui Wagner,

care, isi aminteste un prieten, "il fac sa intre in transa".

Hitler, care duce o viata mediocra,

viseaza la acesti eroi ai legendelor germanice.

Printre preferatele sale e opera "Rienzi",

in care un tanar razboinic ia hotararea de a-si salva poporul.

Vine mobilizarea.

Pe 2 august 1914, Hitler are 25 de ani.

Declaratia de razboi ii va transforma viata de artist ratat.

Fugise dn Austria ca sa scape de serviciul militar.

Acum e in Germania, la Munchen,

prins in tavalugul ultranationalismului

care se rostogoleste de-a latul Europei, inspre marele masacru.

Hitler poate fi vazut in multime,

intampinand cu entuziasm declaratia de razboi.

Aceasta fotografie va reaparea in timpul alegerilor din 1932,

iar nazistii se asigura ca e vazuta de toti.

Adversarii vor declara ca fotografia a fost modificata,

dar un lucru e sigur: Hitler s-a aflat intr-adevar acolo.

A luptat in razboi, iar razboiul l-a transformat.

Dupa patru ani cu regimentul, se intoarce la Munchen.

Germania se afla in plina revolutie.

Hitler are 30 de ani. Incepe o perioada decisiva pentru el.

Mai presus de orice, vrea sa ramana in armata,

garantul ordinii si stabilitatii

pentru noul regim al presedintelui social-democrat, Friedrich Ebert.

Republica se confrunta cu miscarea revolutionara marxista, "Liga Spartacus",

care incearca sa preia puterea, asa cum facusera bolsevicii in Rusia in 1917.

Armata intervine in forta, ajutata de nationalistii din Freikorps,

adevarata pepiniera pentru viitorul Partid Nazist.

Hitler slujeste in armata cu mare zel.

Vrea sa aiba un acoperis deasupra capului si gamela plina.

Pentru asta e dispus sa faca orice.

Devine agent provocator, informator,

denuntandu-si camarazii pe care ii banuieste ca ar fi comunisti.

Superiorii sai,

care au drept misiune si combaterea ideilor comuniste,

remarca fervoarea antirevolutionara a lui Hitler.

Ii dau o misiune:

Reeducarea politica a prizonierilor si a soldatilor intorsi din razboi.

Comandantul sau noteaza:

"E un orator innascut".

"Fanatismul si populismul sau cuceresc oamenii,"

"care ajung sa-i impartaseasca parerile."

Hitler spune: "In clipa aceea am inteles ca stiu cum sa vorbesc."

Pasul urmator a fost invatarea efectelor teatrale

si cum sa-si domine ascultatorii,

asa cum se poate observa in acest film din 1933

cu sonorul original.

Hitler a stiut de la inceput sa dea forta cuvintelor

si sa le spuna oamenilor exact ce voiau sa auda.

In 1919 denunta caracterul rusinos al Tratatului de la Versailles.

VERSAILLES, 28 IUNIE 1919

Dupa luni de discutii,

invingatorii, cu precadere Franta, Anglia si S.U.A,

impun conditii aspre Germaniei,

ca si cum aceasta ar fi singura vinovata de oribilul masacru.

Tratatul de la Versailles, semnat pe 28 iunie 1919,

condamna Germania la plata unor sume uriase,

ce vor reprezenta o povara pentru economie

si vor deveni o chestiune centrala in revendicarile populatiei germane.

Totodata, Germania pierde 13% din teritorii si 10% din populatie.

Alsacia si Lorena apartin din nou Frantei,

iar malul stang al Rinului este demilitarizat.

Un film german din acea perioada reclama dezmembrarea teritoriului.

Prusia Orientala este despartita de Germania

pentru a reconstitui Polonia, impartita in secolul XVIII,

oferindu-i astfel acces la mare.

"Coridorul polonez" (Danzig)

va fi motivul declansarii razboiului din 1939.

Pentru multi germani,

conditia dezarmarii fortelor paramilitare antirevolutionare

nu face decat sa puna sare pe rana.

Germanii asista la distrugerea submarinelor...

...a navelor de lupta...

...si a flotei aeriene.

Armata germana este redusa la 100.000 de oameni.

Hitler, impotriva vointei sale,

e lasat la vatra in Bavaria, aflata in fierbere,

unde prolifereaza grupurile de extrema dreapta.

Aici e filmat pentru prima data la o deminstratie DAP,

Deutsche Arbeiter-Partei (Partidul Muncitoresc German).

A primit inca din 1919 ordin sa se infiltreze si sa spioneze.

Din lipsa unor perspective mai bune, ramane membru

si devine agitator politic cu norma intreaga.

Politic, Bavaria sustine extrema dreapta,

iar Berlinul, Republica de la Weimar, regim de centru-stanga,

care poarta numele orasului unde a fost votata noua constitutie.

Hitler, transformat in adevarat bavarez,

ii condamna pe criminalii din noiembrie,

semnatarii armistitiului si ai Dictatului de la Versailles.

Aceasta opinie e impartasita de armata

si cu precadere de veteranii ce se aduna in berariile din Munchen.

Una din ele e Burgerbraukeller,

unde, pe 13 august 1920, Hitler isi face debutul politic

cu o prelegere intitulata "De ce suntem antisemiti."

Pentru Hitler, raspunsul este,

dincolo de ura viscerala fata de evrei si de la infrangere,

ca antisemitismul e strategia ideala pentru atragerea nationalistilor.

Hitler ii anima pe membrii radicali din micul sau grup extremist.

Este ales lider si primeste o masina, dovada a importantei sale.

Hitler schimba numele partidului,

asociind termenii "national" si "socialism",

pentru a atrage un public mai larg si a-si afirma anticapitalismul.

DAP devine NSDAP,

Partidul Muncitoresc German National-Socialist, pe scurt "Nazi".

In biroul sau, dintr-o berarie din Munchen,.

Hitler deseneaza emblema partidului.

Va scrie in "Mein Kampf":

"Dupa nenumarate incercari",

"am ales un drapel rosu, ca sa arat dimensiunea sociala,"

"cu un cerc alb, reprezentand nationalismul,"

"si zvastica, simbolul arianului, vesnicul antisemit."

Pentru a-si proteja intrunirile, infiinteaza Sturmabteilung (SA),

"batalioanele de asalt", o mica militie.

Uniformele le obtine dintr-un depozit al fostului birou vamal austro-ungar.

Numarul membrilor de partid creste de la 2.000 la 20.000,

inmultindu-se de zece ori intr-un an.

Reuseste gratie ajutorului unei secte rasiale, Societatea Thule,

al carei nume vine de la un legendar regat nordic.

Societatea finanteaza un ziar, cu bani de provenienta indoielnica.

Aceasta publicatie devine ziarul oficial al Partidului Nazist,

"Volkischer Beobachter", rasistul "Observator popular".

Redactorul-sef, Alfred Rosenberg, este membrul Societatii Thule

si joaca rolul de teoretician al antisemitismului.

Confuz, daca nu dement,

va fi printre cei care vor inspira ideea Holocaustului.

Alt fost membru al Societatii Thule in studentie este Rudolf Hess,

Care va deveni secretarul lui Hitler si complicele sau servil si fanatic.

Printre primii militanti se numara si eroul de razboi Hermann Goring,

renumit pilot de vanatoare.

Asemenea altor veterani, ii e greu sa se readapteze la viata civila.

Pentru el, Hitler e cel care da glas propriilor sale idei revolutionare.

Va ajunge al doilea in ierarhie

si de numele sau se va lega infiintarea lagarelor.

In 1922, la un mars politic,

Hitler il pune langa Ludendorff, care inca poarta casca "tepelus",

pentru a le arata veteranilor ca Ludendorff ii sprijina pe nazisti.

Ludendorff, responsabil de prelungirea razboiului,

este convins ca politicienii sunt vinovati pentru infrangere.

Multi generali germani impartasesc aceasta opinie.

Ideile nationaliste ale lui Ludendorff

deschid noi perspective pentru Hitler.

Totul pare posibil.

In Italia, Partidul Fascist al lui Benito Mussolini

tocmai a ajuns la putere.

Va deveni Hitler un Mussolini al Germaniei?

Anul 1923 va fi hotarator.

11 ianuarie 1923.

Germanii urmaresc neputinciosi

cum francezii si belgienii pun stapanire pe Ruhr,

regiunea miniera si producatoare de otel,

ca urmare a refuzului de a plati reparatiile de razboi,

despagubirile impuse prin Tratatul de la Versailles.

Francezii si belgienii recupereaza datoria sub forma de carbune.

Prin urmare, guvernul german ordona rezistenta pasiva:

o greva a minerilor si a feroviarilor.

Drept raspuns, francezii ii inlocuiesc pe grevisti.

Germanii raman fara pic de carbune.

Situatia devine periculos de tensionata.

Pe 10 martie 1923

este ucis locotenentul Pierre Colpin, din batalionul 17 francez de infanterie.

Sicriul este purtat prin orase,

iar ofiterii francezi ii palmuiesc pe germanii care nu se descopera.

Imaginile surprinse pentru eternitate

vor fi exploatate in beneficiul nazistilor,

ca de exemplu cei 13 muncitori din fabrica Krupp

omorati de francezi pe 31 martie 1923.

Alt exemplu este cel al executiei

sabotorului Albert Schlageter.

Ziarele naziste il prezinta ca pe un martir.

In plus, ele acuza soldatii africani din armata franceza

ca ar fi violat femei germane.

Ajuns la putere, el ii va castra pe urmasii acestora,

urmand alte razbunari feroce in 1940.

Hitler denunta faptul

ca guvernul le permite francezilor sa trateze Germania ca pe o colonie.

Germanii sufera de frig.

Germanii sufera de foame.

Incearca sa fure carbune de la francezi.

Republica de la Weimar trebuie sa importe carbune

si sa-i plateasca pe minerii aflati in greva.

Din cauza cheltuielilor, se tiparesc cantitati uriase de bani noi.

Marca se depreciaza masiv.

Germanii dau intr-o zi un miliard de marci pe 1 kg de cartofi,

iar a doua zi, 460 de miliarde pe o paine.

Pe fondul inflatiei galopante si al somajului crescut,

extrema dreapta bavareza se mobilizeaza,

avandu-l in frunte pe generalul Ludendorff.

Gratie lui, Hitler reuseste sa aduca laolalta toate grupurile de veterani.

Vrea sa incerce un puci, o lovitura de stat,

sa preia puterea asupra Munchenului si apoi a Berlinului.

Hitler afirma: "Germanii indura conditii economice atat de aspre,"

"incat, daca nu actionam acum, vor trece de partea comunistilor".

Cu ajutorul complicilor din armata, nazistii reusesc sa-si procure arme.

Dar armata si politia raman loiale guvernului oficial.

La Munchen, totul pare pierdut.

Hitler nu renunta la ideea

ca el si Ludendorff pot atrage populatia de partea lor.

Prin urmare, ordona trupelor sa ia cu asalt baricadele politiei.

Cele doua tabere sunt fata in fata, iar Hitler, in alb, in mijloc.

De fapt, e un montaj foto facut de nazisti,

menit sa fabrice mitul curajului lui Hitler.

De fapt, Hitler se ascunde

in spatele unui bodyguard ucis in schimbul de focuri.

Caci politia deschide focul, punand capat puciului din 1923.

Zece ani mai tarziu, dupa ce va prelua puterea,

Hitler va infiinta o ceremonie mortuara in stil nordic,

in fiecare an, pe 19 februarie,

comemorandu-i pe cei 14 nazisti ucisi in timpul puciului.

Numele le este strigat in fiecare an.

Drept raspuns, mii de nazisti si

membri ai tineretului hitlerist striga: "Prezent!".

Hitler construieste un mausoleu in Munchen,

iar cetatenii au obligatia si treaca prin el,

cu bratele ridicate in memoria celor pe care

Hitler ii numeste "martirii din noiembrie".

Mausoleul trebuie salutat

in momentul trecerii pe langa el,

chiar si de pe bicicleta.

Exploatand mai departe mitul puciului,

Hitler creeaza inca o grandioasa ceremonie nazista:

"Drapelul Insangerat".

Cu ocazia fiecarui congres anual ar partidului in Nurnberg,

el tine ramasita patata de sange de pe vremea puciului,

si, cu miscari exagerate si ostentative,

atinge cu ea steagurile noilor batalioane naziste,

ca pentru a le "sfinti".

Aceasta manifestare cvasi-mistica

face parte din "stiinta" nazista de falsificare a istoriei.

De fapt, Hitler pregatise prost puciul,

improvizat si lasat la mila sortii.

S-a dovedit a fi impulsiv,

ignorand consecintele posibile.

Toate aceste ceremonii regizate celebreaza un fiasco,

ce ar fi putut pune capat aventurii naziste.

Puciul a dat gres, Hitler este arestat,

iar Partidul National-Socialist este intezis.

Marele scriitor austriac Stefan Zweig scrie:

"Astfel, in anul 1923, zvasticile si Sturmabteilung au disparut,"

"iar numele lui Hitler a cazut din nou in uitare."

La trei luni dupa ce este arestat,

la Munchen incepe judecarea participantilor la puci.

Hitler e acuzat de inalta tradare si uciderea a 4 ofiteri de politie,

delict pasibil de pedeapsa capitala.

Ludendorff, care nici macar nu a fost incarcerat,

soseste la proces intr-o masina de lux, insotit de avocati.

E lasat in libertate, din respect fara de trecutul sau glorios.

Intrucat are in continuare sustinatori influenti, este achitat.

Hitler, care amenintase cu sinuciderea,

isi da seama ca instanta nu e chiar atat de ostila.

Isi foloseste talentul de orator,

lansand invectivele obisnuite la adresa guvernului si a evreilor.

Procesul devine o tribuna neasteptata.

Judecatorii sunt tot mai binevoitori, iar publicul se inghesuie sa asiste.

Ca urmare, verdictul e mai putin dur decat se temuse Hitler.

Primeste cinci ani de inchisoare intr-o celula destul de confortabila,

cu vedere la peisajul rural.

Conditiile de detentie seamana cu o sedere la hotel.

Poate primi vizita simpatizantilor nazisti la orice ora din zi.

Un sustinator ii aduce o cununa de lauri celui pe care-l considera

"intruchiparea dorintei arzatoare a natiunii".

Hitler poate primi orice ziar doreste.

Incepe chiar sa-l citeasca pe Marx.

In celula alaturata sta Rudolf Hess, condamnat la 15 luni de inchisoare.

Se alatura grupului, care discuta luptele dintre partidele de dreapta,

care se sfasie intre ele.

Intoarcerea lui Hitler devine o necesitate.

Complicii sai ticluiesc o strategie pentru a-i grabi eliberarea.

Hitler isi da seama ca va fi eliberat

si simte nevoia sa-si expuna viziunea si principiile politice.

Isi dicteaza cartea lui Rudolf Hess,

care o bate la o masina de scris cumparata de un bancher,

si pe hartie adusa de Winifred Wagner,

nora compozitorului pe care Hitler il idolatrizeaza.

La fel ca si socrul ei, Winifred e rasista,

si il admira enorm pe bunul ei prieten Adolf.

Ziaristii nazisti rescriu manuscrisul cerat in graba.

Hitler vrea sa-si intituleze cartea "Patru ani si jumatate de lupta"

"impotriva minciunilor, neghiobiei si lasitatii."

Dar titlul e socotit prea lung

si este inlocuit cu "Mein Kampf", "Lupta Mea".

Chiar si reeditata, cartea e greu de citit,

si totusi contine viziunea lui Hitler asupra lumii,

iar nazistii o vor adopta drept noua lor biblie.

Este copiata precum Sfintele Scripturi

si legata asemenea marilor manuscrise medievale.

Hitler vorbeste de lupta rasei superioare,

rasa ariana germanica, cu oameni inalti si blonzi,

de necesitatea cuceririi spatiului sau vital,

de eradicarea comunismului

si de zdrobirea francezilor si a evreilor,

care, dupa parerea lui Hitler, nici nu apartin speciei umane.

La momentul respectiv, multi le considera aberatii.

O eroare fatala.

Cartea ar fi trebuit citita atent si luata in serios,

caci va sta la temelia uciderii a 50 de milioane de oameni.

Hitler este eliberat din inchisoare pe 20 decembrie 1924,

pentru buna purtare.

Acum se viseaza succesorul fondatorului natiei germane,

ca de pilda Bismarck.

Afirma: "Detentia m-a facut ma increzator, mai optimist"

"si m-a convins ca nimic nu ma mai poate clinti."

Totusi, drumul sau prin desertul politic abia incepe.

"Mein Kampf" e un esec. Se vand doar 20.000 exemplare.

Hitler sta intr-un catun de munte din Bavaria, Berchtesgaden,

unde si-a inchiriat o mica cabana.

Intalneste o chelnerita simpatica de 16 ani,

Maria Reiter, cu care are o scurta relatie.

Ea vrea sa se marite cu Hitler.

El refuza, dandu-i de inteles ca ar vrea sa ramana amanti.

Le va cere acelasi lucru si altor femei pe care le va seduce,

astfel incat nimic sa nu interfereze cu misiunea lui.

Maria Reiter il paraseste.

El scrie al doilea volum din "Mein Kampf",

centrat pe extinderea spatiului vital al Germaniei in Rusia.

Vanzarile raman scazute

pana in 1933, cand Hitler preia puterea.

Dupa ce preia puterea, "Mein Kampf" devine aproape lectura obligatorie.

Statul german ofera cartea cuplurilor, ca dar de nunta.

Daca nu o ai in bilbioteca, s-ar putea sa fii denuntat de slugi.

Va fi distribuita de conducatorii otelariilor Krupp

mucitorilor merituosi.

Prin moduri indoielnice,

peste 80 milioane de exemplare ale "Mein Kampf" sunt vandute.

Este totodata tradusa in nenumarate limbi.

Hitler se imbogateste de pe urma drepturilor de autor astronomice.

Pe 27 februarie 1925, Hitler revine in politica,

in beraria din Munchen unde planuise puciul,

reafirmandu-si rolul de lider al Partidului Nazist.

A doua zi are loc un eveniment care il va propulsa.

Intruchiparea noii democratii germane,

presedintele Republicii de la Weimar, social-democratul Friedrich Ebert,

moare la varsta de 57 de ani

in urma unei apendicite tratate necorespunzator.

Germanii resimt puternic aceasta pierdere,

caci guvernul reusise sa reduca inflatia,

iar economia incepea sa isi revina.

Trebuie ales un nou presedinte,

iar in timpul campaniei electorale reapare zvastica.

Partidul Nazist a redevenit legal, caci nu mai e considerat periculos.

Ludendorff, candidatul uniunii partidelor de extrema dreapta,

obtine doar 1% din voturi.

Hitler sperase in taina la acest esec.

Scapa astfel de rivalul sau, la a carui campanie participase.

Dezvaluindu-si instinctul politic, Hitler afirma:

"I-am dat lovitura de gratie."

Este ales celalalt mare comandant de razboi, maresalul von Hindenburg.

In 1870, pe cand era tanar ofiter,

a asistat la proclamarea celui de-al Doilea Reich,

in Sala Oglinzilor de la Versailles.

Incurajeaza armata si ii uneste pe conservatori,

motiv de ingrijorare pentru stanga si pentru restul Europei.

Hitler sta la panda.

Partidul Nazist isi raspandeste otrava in toata Germania.

Numarul membrilor ajunge la 170.000.

Hitler transforma Sturmabteilung intr-o adevarata armata privata.

Soldatii sunt tot mai tineri. Dincolo de aparente,

gruparea paramilitara e compusa din fanatici brutali si ucigasi.

Noua uniforma le atrage porecla de Camasile Brune.

Imita Camasile Negre din Italia,

care luasera parte cu cativa ani inainte la marsul asupra Romei.

Un alt simbol preluat de la Mussolini este salutul roman,

bratul intins, insotit de un strigat gutural.

In cazul lui Mussolini, se striga: "Viva il Duce!"

La Hitler devine "Heil Hitler", adica "Traiasca Hitler".

Uniforma S.A. este creatia unei echipe selecte de designeri germani.

Printre fabricanti se numara Hugo Boss, din Stuttgart,

care ii face publicitate in ziare.

Hugo Boss, membru al Partidului Nazist,

va crea si inficosatoarele uniforme negre ale SS, Schutzstaffel,

esalonul de protectie al lui Hitler.

...precum si uniforma Tineretului Hitlerist.

Toate acestea sunt foarte costisitoare.

Banii provin in principal de la membrii de rand ai partidului

si de la simpatizantii bogati precum Fritz Thyssen, magnatul otelului,

ale carui fabrici sunt gata sa produca noi arme.

Printre simpatizanti se numara si Henry Ford,

cel mai mare fabricant de automobile din lume.

Antisemitul Henry Ford ii va sustine pe nazisti

cedandu-le profitul pe vanzari din Germania.

In plus, in fiecare an, de ziua lui Hitler,

Ford face o donatie personala de 50.000 de dolari,

o suma considerabila in acele vremuri.

Ford va fi primul strain decorat cu ordinul Vulturul German.

Acestea sunt sursele de venit pentru enormele congrese de partid,

si pentru vastele operatiuni de propaganda,

menite sa influenteze opinia publica si sa-si stimuleze adeptii.

Pe stindarde sta scris:

"Deutschland erwache", "Germania desteptata".

In 1927, Hitler alege Nurnbergul,

bastion nazist si oras medieval de mare insemnatate istorica,

cu un sarm wagnerian ce scoate in evidenta legatura

cu razboinicii din Evul Meediu.

Hitler proclama Nurnbergul capitala sa ideologica.

Vrea totodata sa sublinieze supunerea partidului fata de fuhrer.

Cultul personalitatii va capata amploare prin fotograful sau,

Heinrich Hoffmann.

Mereu in mijlocul evenimentelor, nazist convins,

un virtuoz al aparatului Leica, Hoffmann il insoteste la fiecare pas.

Face o serie de fotografii surprinzatoare,

menite sa arate latura personala a marelui conducator.

Totul, pentru a atrage voturile femeilor,

in masura in care nazistii le inteleg preferintele.

In micul atelier a lui Hoffmann, Hitler, inspirat de Wagner

si fascinat de emfaza solistilor de opera,

studiaza o intreaga serie de gesturi care transmit dominatie,

pe care le va folosi la primele mitinguri naziste.

Hitler afirma: "Masele sunt feminine si stupide."

"Doar emotia si ura le pot tine sub control."

Ura. Este exact ce raspandesc Camasile Brune in toata Germania,

incepand cu cartierele evreiesti din marile orase.

Stefan Zweig asista la nasterea violentei in societatea inca pasnica.

El noteaza:

"Era metoda fascista, dar in stil german,"

"pusa in aplicare cu precizie militara."

"Cand se aude fluierul, membrii SA sar fulgerator din camioane,"

"bat oamenii cu bastoane de cauciuc"

"si, cand se aude iar fliuerul, urca inapoi in camioane"

"si demareaza in tromba, asa cum au venit."

Dar intimidarile si teroarea nu prea dau rezultate.

La alegerile legislative din 1928,

nazistii obtin doar 2,6% din voturi, adica mai putin de un milion.

Comunistii obtin trei milioane,

partidul de centru, patru milioane, iar dreapta, cinci.

Social-democratii ies castigatori, cu zece milioane de voturi.

Dar in Reichstag, Parlamentul din Berlin,

acest 2,6% din voturi, in special de la alegatorii din zonele rurale,

inseamna 12 noi deputati nazisti.

Acestia fac o impresie puternica, purtand mai toti uniforma SA.

Printre ei, revenit in politica, se numara si Hermann Goring.

Ranit in abdomen in timpul puciului, s-a ingrasat mult

si a devenit dependent de morfina.

Acum intra in politica si Joseph Goebbels,

care corespunde intocmai unei maxime formulate de Nietzsche:

"Fanatismul e unica forma de vointa a celor slabi si nehotarati."

Goebbels nu corespunde tipului arianului inalt si blond.

E scund, schiopateaza,

iar piciorul stramb i-a creat de mic un complex de inferioritate.

Dar acest handicap e compensat de viclenia sa diabolica.

E un rebel care a cochetat cu marxismul

inainte de intalnirea hotaratoare cu Adolf Hitler.

Goebbels si-a dat atunci seama de adevar.

Refuzand sa-i publice manuscrisele,

evreii l-au oprit pe Goebbels sa devina un mare scriitor,

iar comunistii sunt raspunzatori de haosul din societate.

Afirma: "Intram in Reichstag ca lupii in tarcul oilor."

Dar, deocamdata, populatiei si deputatilor le e imposibil

sa inteleaga semnificatia afirmatiei sale.

Parerea populatiei despre nazisti e exprimata in "Frankfurter Zeitung".

"Hitler nu are idei si ganduri coerente."

"E un nebun periculos."

"A ajuns aici urmand ad litteram ideologia din timpul razboiului,"

"interpretand-o rudimentar, de parca eram in epoca invaziilor barbare,"

"dupa caderea Imperiului Roman."

Germania nu-si face griji.

Doar o catastrofa i-ar putea aduce lui Hitler un viitor in politica.

Istoricul Ian Kershaw noteaza:

"Fara Marea Criza, fara crahul din 1929,"

"fara dezintegrarea burgheziei, a liberalilor si a conservatorilor,"

"Hitler ar fi ramas un simplu nebun, la periferia vietii politice."

Dar Hitler nu va renunta niciodata la misiunea sa.

Vom continua sa luptam,

cu fanatism si fara mila, pana la moarte!

traducere transcrisa de pe documentare.digitalarena.ro sincronizare si adaugiri: ceferistul05

Subtitrare downloadata de pe
www.RegieLive.ro